A înflorit liliacul

Un București de altădată, cu tot farmecul lui pierdut, prinde contur într-o poveste de citit pe îndelete. Printre umbre și lumini, vedem în acțiune personalități istorice.

„Două femei înveșmântate în straie neguroase“ coboară dintr-o caleașcă. Așa începe o poveste de atmosferă, cu întâmplări dintr-o lume dispărută. Un conducător este în pericol să încapă pe mâinile unor conspiratori… Un ținut își schimbă destinul… O carte cu multe enigme surprinde vieți enigmatice…

Într-o dimineaţă, pașii îl purtară pe ulița Șoldani. Înflorise liliacul în tufe cochete și aromate, stânjeneii zâmbeau în grădini gingaș albăstrui, primele roze ispiteau primele gâze de aur.

Rămase câteva minute cu ochii la casa Cornescului. Era arătoasă, procopsită, grădina năpădită de flori; nici urmă de paragina și tristețea de acum doi ani. O cabrioletă elegantă, la care erau înhămați doi roibi bine țesălați, aştepta, pesemne, să scoată stăpânii la plimbare.

Barbu își văzu de drum, cuprins de melancolie. Nu era greu să și le închipuie pe cele două Cornești, înavuțite acum, în toalete de la Chic de France de pe Lipscani, pline de pretențiuni și țâfnă, înnobilate peste noapte de paralele târziu dobândite de modestul amploiat de la Vamă. Vodă Cuza, luând orfana și văduva sub înaltă ocrotire, le hotărâse o despăgubire importantă și o pensie care să le lipsească de orice nevoi…