Augusto Boal (1931–2009) s-a nascut la Rio de Janeiro, intr-o familie de origine portugheza. A studiat ingineria si chimia, dar interesul pentru teatru, existent inca din copilarie, l-a purtat pe alt drum incepand din anii ’50, cand a ajuns la New York. Dupa ce a urmat cursuri de dramaturgie si chimie la Columbia University, si-a pus in scena primele piese personale. Intors in Brazilia in 1955, si-a inceput cu adevarat opera teatrala. La Arena, in São Paolo, a creat o serie de exercitii de teatru pornind de la legatura stransa dintre societate, arta, traditie si atitudini personale si cercetand sistematic relatia arta-societate. Convins ca teatrul poate provoca revolutii socio-culturale, influentat de spiritul revolutionar al anilor ’60, a facut teatru militant in mai multe ipostaze – dramaturg, regizor, profesor. Teatrul Oprimatilor, conceptul care l-a impus la nivel international, este expus in volumul omonim publicat in 1974, dupa ce in 1971 a petrecut trei luni in arest, in Brazilia, iar apoi s-a exilat in Argentina, continuandu-si cercetarile. Teatrul oprimatilor, care discuta posibilitati de implicare a spectatorului pasiv astfel incat el sa-si gaseasca propriile cai spre schimbare, a fost tradus in numeroase tari, unde tehnicile sale au devenit din ce in ce mai raspandite. In 1978, a devenit profesor la Sorbona, unde a predat metoda sa radicala, a sustinut ateliere si a organizat festivaluri. In 1986, dupa ce junta militara a pierdut puterea, s-a intors la Rio de Janeiro, a infiintat un centru dedicat Teatrului Oprimatilor si a contribuit la dezvoltarea unor companii specializate in spectacole de comunitate, propunand si alte concepte noi, precum „teatru invizibil“ si „teatru legislativ“. A publicat mai multe volume, a primit titlul de doctor honoris causa de la mai multe universitati si a influentat decisiv teatrul timpului sau si arta viitorului, pe care si-a dorit-o bine ancorata in contextul ei si, mai mult, chiar un instrument de abordare si schimbare a contextului.
