Cele mai mici proze
Epuizat
Cele mai mici proze
„Cele mai mici proze e o carte in care se aude intruna lipa-lipa, tars-tars si se merge mult, chiar si atunci cand nu se pleaca, in care se circula intruna, fie si pe loc. Uneori doar cu gandul, trimis inainte, inapoi, in toate directiile, intr-un autobuz londonez, intr-un aeroport indepartat, pana pe palier sau pana in beci, de unde sunt aduse muscatele. Este aici o arta poetica, in care umorul ia in stapanire cea mai adanca amaraciune a unei lumi periferice, unde nu stii niciodata daca frunzele sunt afara, daca se vad pe geam ori s-au mutat deja inauntru, la fel ca vrabiile, muscatele, albinele, loboda sau gladiolele.“
Svetlana Carstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare si cu legile lui de existenta. E o «tara»– cu un relief si cu o atmosfera cu totul particulare. Totul e proaspat, inedit in Cele mai mici proze – o carte despre femei si despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucatarie la foaia de hartie care le consemneaza existenta «feminina» –, ca si locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, strazile Parisului ori «marginea Bucurestiului cea veche») dau continut unor spatii «de trecere», unui prezent dens, dar si unui trecut invaluitor ca un parfum sau ca o sansoneta. O tensiune constanta strabate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Tarii Papucia.
Bianca Burta-Cernat
„Cele mai mici proze e o carte in care se aude intruna lipa-lipa, tars-tars si se merge mult, chiar si atunci cand nu se pleaca, in care se circula intruna, fie si pe loc. Uneori doar cu gandul, trimis inainte, inapoi, in toate directiile, intr-un autobuz londonez, intr-un aeroport indepartat, pana pe palier sau pana in beci, de unde sunt aduse muscatele. Este aici o arta poetica, in care umorul ia in stapanire cea mai adanca amaraciune a unei lumi periferice, unde nu stii niciodata daca frunzele sunt afara, daca se vad pe geam ori s-au mutat deja inauntru, la fel ca vrabiile, muscatele, albinele, loboda sau gladiolele.“
Svetlana Carstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare si cu legile lui de existenta. E o «tara»– cu un relief si cu o atmosfera cu totul particulare. Totul e proaspat, inedit in Cele mai mici proze – o carte despre femei si despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucatarie la foaia de hartie care le consemneaza existenta «feminina» –, ca si locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, strazile Parisului ori «marginea Bucurestiului cea veche») dau continut unor spatii «de trecere», unui prezent dens, dar si unui trecut invaluitor ca un parfum sau ca o sansoneta. O tensiune constanta strabate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Tarii Papucia.
Bianca Burta-Cernat
| Data apariției | 24 mai 2017 |
|---|---|
| Autor | Doina Ioanid |
| ISBN | 978-606-758-932-0 |
| Cod bară | 9786067589320 |
| Format | Paperback |
| Dimensiuni | 150 x 210 mm |
| Nr. pagini | 88 |
| Număr volume | 1 |
| Colecția | Vorpal |
| Editura | Nemira |
Doina Ioanid
Doina Ioanid s-a născut la 24 decembrie 1968, în București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1995 și cursurile de Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998. A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre '98, girat de Mircea Cărtărescu, Editura Aristarc, Onești, 1998, împreună cu Ioana Vlasin, Cecilia Ştefănescu, Marius Ianuș, Angelo Mitchievici, Iulian Baicus și Victor Nichifor. A participat la volumul experimental 40238 Tescani, Editura Image, București, 2000 (alături de Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ştefănescu și Florin Iaru). A debutat individual cu un volum de poeme în proză: Duduca de marțipan, Editura Univers, București, 2000 (Premiul de debut „Prima Verba“). Au urmat alte volume de poezie: E vremea să porți cercei, Editura Aula, Brașov, 2001 (nominalizat la Premiile Aspro); Cartea burților și a singurătății, Pontica, Constanța, 2003; Poeme de trecere, Editura Vinea, București, 2005; Audio-book Poeme de trecere, Editura Ninpress, 2009; Ritmuri de îmblînzit aricioaica, Editura Cartea Românească, București, 2010 și Cusături, Editura Cartea Românească, București, 2014. Poemele sale au fost traduse in franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară, croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.
Cartea Cele mai mici proze a fost tradusă în limba franceză cu titlul Histoires du Pays des Babouches, prin grija și susținerea lui Jan H. Myskin, a lui David Giannoni și Antoine Wauters, la Editura L’Arbre à paroles.
Doina Ioanid s-a născut la 24 decembrie 1968, în București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1995 și cursurile de Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998. A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre '98, girat de Mircea Cărtărescu, Editura Aristarc, Onești, 1998, împreună cu Ioana Vlasin, Cecilia Ştefănescu, Marius Ianuș, Angelo Mitchievici, Iulian Baicus și Victor Nichifor. A participat la volumul experimental 40238 Tescani, Editura Image, București, 2000 (alături de Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ştefănescu și Florin Iaru). A debutat individual cu un volum de poeme în proză: Duduca de marțipan, Editura Univers, București, 2000 (Premiul de debut „Prima Verba“). Au urmat alte volume de poezie: E vremea să porți cercei, Editura Aula, Brașov, 2001 (nominalizat la Premiile Aspro); Cartea burților și a singurătății, Pontica, Constanța, 2003; Poeme de trecere, Editura Vinea, București, 2005; Audio-book Poeme de trecere, Editura Ninpress, 2009; Ritmuri de îmblînzit aricioaica, Editura Cartea Românească, București, 2010 și Cusături, Editura Cartea Românească, București, 2014. Poemele sale au fost traduse in franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară, croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.
Cartea Cele mai mici proze a fost tradusă în limba franceză cu titlul Histoires du Pays des Babouches, prin grija și susținerea lui Jan H. Myskin, a lui David Giannoni și Antoine Wauters, la Editura L’Arbre à paroles.
Login and Registration Form