Japonia, Imperiul teatrului
Epuizat
Japonia, Imperiul teatrului
Intors din Japonia, Roland Barthes se marturisea fascinat de acest „imperiu al semnelor“ recent descoperit. George Banu isi pune jurnalul de spectator sub semnul aceleiasi seductii. Viziteaza si exploreaza „imperiul teatrului“, ce reuneste formele traditionale, teatrul nô, kabuki sau bunraku, precum si experientele moderne, de la shingeki la butô. Priveste scena japoneza si ii descrie performantele, dezvaluind si protocolurile salii, de la forfota si mancare la somn si aplauze.
George Banu adopta postura unui spectator european captivat de vizita acestui „imperiu“ unic in aspectele sale secrete si scrie o carte de iubitor informat, nu de specialist confirmat, o carte libera, ce ne permite sa patrundem in intimitatea scenei japoneze si sa recunoastem dialogul cu scena occidentala prezent in marile spectacole semnate de Peter Brook sau Ariane Mnouchkine. Cum sa iubim o alta cultura, fara a o abandona pe cea careia ii apartinem? Iata intrebarea care, dincolo de observatii si comentarii, strabate cartea. A asocia uimirea unei revelatii cu apartenenta la o origine, iata pariul volumului! In el, cititorii vor descoperi si o prezentare riguroasa a principalelor forme traditionale japoneze, privite din perspectiva istorica.
Intors din Japonia, Roland Barthes se marturisea fascinat de acest „imperiu al semnelor“ recent descoperit. George Banu isi pune jurnalul de spectator sub semnul aceleiasi seductii. Viziteaza si exploreaza „imperiul teatrului“, ce reuneste formele traditionale, teatrul nô, kabuki sau bunraku, precum si experientele moderne, de la shingeki la butô. Priveste scena japoneza si ii descrie performantele, dezvaluind si protocolurile salii, de la forfota si mancare la somn si aplauze.
George Banu adopta postura unui spectator european captivat de vizita acestui „imperiu“ unic in aspectele sale secrete si scrie o carte de iubitor informat, nu de specialist confirmat, o carte libera, ce ne permite sa patrundem in intimitatea scenei japoneze si sa recunoastem dialogul cu scena occidentala prezent in marile spectacole semnate de Peter Brook sau Ariane Mnouchkine. Cum sa iubim o alta cultura, fara a o abandona pe cea careia ii apartinem? Iata intrebarea care, dincolo de observatii si comentarii, strabate cartea. A asocia uimirea unei revelatii cu apartenenta la o origine, iata pariul volumului! In el, cititorii vor descoperi si o prezentare riguroasa a principalelor forme traditionale japoneze, privite din perspectiva istorica.
| Data apariției | 9 iunie 2015 |
|---|---|
| Autor | George Banu |
| Titlu original | L'acteur qui ne revient pas |
| ISBN | 978-606-758-271-0 |
| Cod bară | 9786067582710 |
| Traducător | Daniela Nicoleta Ionescu |
| Format | Hardcover |
| Dimensiuni | 130 x 200 mm |
| Nr. pagini | 216 |
| Număr volume | 1 |
| Colecția | Yorick |
| Editura | Nemira |
George Banu
George Banu a fost profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondială. Și-a dedicat opera critică regiei moderne și figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). În 1974 se stabilește în Franța, unde își va continua cariera universitară începută în România. În 1981, publică volumul de referință Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. George Banu va mai câștiga acest premiu în 1984 și 1990 pentru Le théâtre, sorties de secours și Le Rouge et or. Între anii 1990 și 2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994 și 2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007. A fost președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene. Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri franceze și au fost traduse în numeroase limbi. A condus revista Alternatives théâtrales și colecția „Le Temps du théâtre“ la Editura Actes Sud. La Editura Nemira a publicat, printre altele, Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetițiile și teatrul reînnoit în secolul regiei, Shakespeare. Lumea-i un teatru sau Cehov. Aproapele nostru.
George Banu a fost profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondială. Și-a dedicat opera critică regiei moderne și figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). În 1974 se stabilește în Franța, unde își va continua cariera universitară începută în România. În 1981, publică volumul de referință Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. George Banu va mai câștiga acest premiu în 1984 și 1990 pentru Le théâtre, sorties de secours și Le Rouge et or. Între anii 1990 și 2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994 și 2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007. A fost președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene. Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri franceze și au fost traduse în numeroase limbi. A condus revista Alternatives théâtrales și colecția „Le Temps du théâtre“ la Editura Actes Sud. La Editura Nemira a publicat, printre altele, Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetițiile și teatrul reînnoit în secolul regiei, Shakespeare. Lumea-i un teatru sau Cehov. Aproapele nostru.
Login and Registration Form