“[…] lectura Jurnalului ne poarta pe cateva planuri paralele foarte deosebite. O latura documentara, interesanta, negresit, ne aduce ceva din parfumul epocii, climatul ei; alta, mai importanta, ajuta intelegerea operei si a scriitorului, indica surse, motive, schiteaza proiecte, profileaza personaje si caractere, da o seama de date concrete deloc neglijabile. Dar dincolo de aceste aspecte, si mai vrednic de atentie, este ceea ce depaseste documentarul imediat, ceea ce ne infatiseaza – si acesta ni se pare planul cel mai rezistent – omul si aventura lui interioara asa cum cititorul poate s-o reproiecteze in universal, pentru a descoperi, intr-o specificitate de esenta ce depaseste circumstantialul, un argument de complicitate si de solidaritate omeneasca. si aceasta rezulta dintr-un anumit ton al sinceritatii.”
Modest Morariu
“[…] lectura Jurnalului ne poarta pe cateva planuri paralele foarte deosebite. O latura documentara, interesanta, negresit, ne aduce ceva din parfumul epocii, climatul ei; alta, mai importanta, ajuta intelegerea operei si a scriitorului, indica surse, motive, schiteaza proiecte, profileaza personaje si caractere, da o seama de date concrete deloc neglijabile. Dar dincolo de aceste aspecte, si mai vrednic de atentie, este ceea ce depaseste documentarul imediat, ceea ce ne infatiseaza – si acesta ni se pare planul cel mai rezis...
“[…] lectura Jurnalului ne poarta pe cateva planuri paralele foarte deosebite. O latura documentara, interesanta, negresit, ne aduce ceva din parfumul epocii, climatul ei; alta, mai importanta, ajuta intelegerea operei si a scriitorului, indica surse, motive, schiteaza proiecte, profileaza personaje si caractere, da o seama de date concrete deloc neglijabile. Dar dincolo de aceste aspecte, si mai vrednic de atentie, este ceea ce depaseste documentarul imediat, ceea ce ne infatiseaza – si acesta ni se pare planul cel mai rezistent – omul si aventura lui interioara asa cum cititorul poate s-o reproiecteze in universal, pentru a descoperi, intr-o specificitate de esenta ce depaseste circumstantialul, un argument de complicitate si de solidaritate omeneasca. si aceasta rezulta dintr-un anumit ton al sinceritatii.”
Modest Morariu
Data apariției
1 septembrie 2007
Autor
Jules Renard
Titlu original
Journal
ISBN
978-973-143-020-1
Cod bară
9789731430201
Dimensiuni
107/178
Nr. pagini
567
Număr volume
1
Colecția
Nemira Clasic
Editura
Nemira
Jules Renard
Jules Renard (1824, Châlons-du-Maine –1910, Paris) a urmat cursurile de retorica si filozofie ale Liceului Charlemagne din Paris. Dupa bacalaureat, a ramas la Paris unde a început sa colaboreze la diverse reviste si sa frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de întâlnire al boemei literare pariziene. Tot aici a întâlnit-o pe actrita Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din Le Plaisir de rompre.În 1889, împreuna cu câtiva prieteni, a fondat revista literara Mercure de France, în care a publicat povestiri care au aparut în 1890 sub titlul Sourires pincés. În aceasta perioada a început sa se implice din ce în ce mai mult în viata artistica a capitalei si sa frecventeze spectacolele în compania câtorva prieteni, printre care Maurice Barr?s, André Gide sau Marcel Schwob. În casa lui Alphonse Daudet i-a cunoscut pe Auguste Rodin si Edmond de Goncourt. I s-a propus sa faca parte din comitetul de lectura al Théâtre d’Art.Din 1890 a publicat în cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L’Echo de Paris, iar în 1894 i-a aparut romanul autobiografic Poil de Carotte, excelent primit de critici, a carei versiune teatrala a obtinut un succes fenomenal în 1990. Gratie lui Edmond Rostand, a întâlnit-o în 1895 pe Sarah Bernhardt. În 1900 a fost ales consilier municipal al comunei Chaumont si a fost decorat cu Legiunea de Onoare, apoi din 1904 pâna în 1910 a fost primarul orasului Chitry-les-Mines. În 1907 a fost ales membru al Academiei Goncourt.Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) si Huit jours ? la campagne (1906). Jurnalul sau intim, o capodopera de introspectie, ironie si umor, îi domina opera.
Jules Renard (1824, Châlons-du-Maine –1910, Paris) a urmat cursurile de retorica si filozofie ale Liceului Charlemagne din Paris. Dupa bacalaureat, a ramas la Paris unde a început sa colaboreze la diverse reviste si sa frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de întâlnire al boemei literare pariziene. Tot aici a întâlnit-o pe actrita Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din Le Plaisir de rompre.În 1889, împreuna cu câtiva prieteni, a fondat revista literara Mercure de France, în care a publicat povestiri care au aparut în 1890 sub titlul Sourires pincés. În aceasta perioada a început sa se implice din ce în ce mai mult în viata artistica a capitalei si sa frecventeze spectacolele în compania câtorva prieteni, print...
Jules Renard (1824, Châlons-du-Maine –1910, Paris) a urmat cursurile de retorica si filozofie ale Liceului Charlemagne din Paris. Dupa bacalaureat, a ramas la Paris unde a început sa colaboreze la diverse reviste si sa frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de întâlnire al boemei literare pariziene. Tot aici a întâlnit-o pe actrita Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din Le Plaisir de rompre.În 1889, împreuna cu câtiva prieteni, a fondat revista literara Mercure de France, în care a publicat povestiri care au aparut în 1890 sub titlul Sourires pincés. În aceasta perioada a început sa se implice din ce în ce mai mult în viata artistica a capitalei si sa frecventeze spectacolele în compania câtorva prieteni, printre care Maurice Barr?s, André Gide sau Marcel Schwob. În casa lui Alphonse Daudet i-a cunoscut pe Auguste Rodin si Edmond de Goncourt. I s-a propus sa faca parte din comitetul de lectura al Théâtre d’Art.Din 1890 a publicat în cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L’Echo de Paris, iar în 1894 i-a aparut romanul autobiografic Poil de Carotte, excelent primit de critici, a carei versiune teatrala a obtinut un succes fenomenal în 1990. Gratie lui Edmond Rostand, a întâlnit-o în 1895 pe Sarah Bernhardt. În 1900 a fost ales consilier municipal al comunei Chaumont si a fost decorat cu Legiunea de Onoare, apoi din 1904 pâna în 1910 a fost primarul orasului Chitry-les-Mines. În 1907 a fost ales membru al Academiei Goncourt.Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) si Huit jours ? la campagne (1906). Jurnalul sau intim, o capodopera de introspectie, ironie si umor, îi domina opera.
Login and Registration Form