Mierea și amarul
În stoc
Livrare prin Curier Rapid sau în Pickup Point estimat: 16.02.2026 - 19.02.2026
Transport Gratuit la peste 190,00 lei
Livrare internațională prin serviciul de curierat DHL
Plata în RATE -
vezi detalii aici
Paperback
Mierea și amarul
O cultură care te obligă la tăcere.
În acest roman urmărim căsătoria impusă a unui cuplu în care compromisurile și tristețea au dus la apariția remușcărilor, a unor acte de lașitate și, inevitabil, la eșecuri. Cei doi se agață de nefericirea lor și se hrănesc cu ea, parcă pentru a se pedepsi. Iar tânăra lor fiică, poetă, ține un jurnal în care se ascunde drama multor femei, victime ale unei tradiții și societăți care obligă la tăcere.
Odată cu retrăirea momentelor care le-au marcat, cândva, viața, asistăm treptat la recuperarea destinului acestei familii dezbinate și ni se dezvăluie foarte subtil tragedia care i-a distrus nucleul.
Speranța vindecării stă într-un sărman imigrant, care, cu multă blândețe și bunătate, are grijă de ceea ce a mai rămas din această familie, readucând armonia. El e mierea (sau balsamul) care înmoaie amărăciunea celor înșelați de soartă.
„Părinții mei, sau, ca să fiu corectă, mai ales mama, erau sclavii tradiției în tot ceea ce are aceasta mai retrograd și mai stupid.“
„Era pe vremea când îmi lăsasem barbă ca să arăt viril. Așteptam primul nostru copil. Făceam eforturi pentru a fi agreabil, grijuliu, atent. Ea era prost dispusă tot timpul.
Nu o acuzam, încercam din când în când să fac câte o glumă. Într-o zi mi-a urlat în față:
— Eu n-am umor, nu sunt ipocrită!“
O cultură care te obligă la tăcere.
În acest roman urmărim căsătoria impusă a unui cuplu în care compromisurile și tristețea au dus la apariția remușcărilor, a unor acte de lașitate și, inevitabil, la eșecuri. Cei doi se agață de nefericirea lor și se hrănesc cu ea, parcă pentru a se pedepsi. Iar tânăra lor fiică, poetă, ține un jurnal în care se ascunde drama multor femei, victime ale unei tradiții și societăți care obligă la tăcere.
Odată cu retrăirea momentelor care le-au marcat, cândva, viața, asistăm treptat la recuperarea destinului acestei familii dezbinate și ni se dezvăluie foarte subtil tragedia care i-a distrus nucleul.
Speranța vindecării stă într-un sărman imigrant, care, cu multă blândețe și bunătate, are grijă de ceea ce a mai rămas din această familie, readucând armonia. El e mierea (sau balsamul) care înmoaie amărăciunea celor înșelați de soartă.
„Părinții mei, sau, ca să fiu corectă, mai ales mama, erau sclavii tradiției în tot ceea ce are aceasta mai retrograd și mai stupid.“
„Era pe vremea când îmi lăsasem barbă ca să arăt viril. Așteptam primul nostru copil. Făceam eforturi pentru a fi agreabil, grijuliu, atent. Ea era prost dispusă tot timpul.
Nu o acuzam, încercam din când în când să fac câte o glumă. Într-o zi mi-a urlat în față:
— Eu n-am umor, nu sunt ipocrită!“
| Data apariției | 12 martie 2024 |
|---|---|
| Autor | Tahar Ben Jelloun |
| Titlu original | Le miel et l'amertume |
| ISBN | 978-606-43-1757-5 |
| Cod bară | 9786064317575 |
| Traducător | Mihaela Stan |
| Format | Paperback |
| Dimensiuni | 130 x 200 mm |
| Nr. pagini | 224 |
| Număr volume | 1 |
| Colecția | Babel |
| Editura | Nemira |
Tahar Ben Jelloun
Tahar Ben Jelloun s-a născut la Fès, în Maroc, pe 1 decembrie 1944. Locuiește la Paris și scrie în franceză. După studii de filozofie în țara natală, a devenit profesor de filozofie și a început să publice în reviste literare. În 1971 a debutat cu un volum de poezii, după care s-a mutat la Paris și a început să scrie pentru Le Monde. În 1985, romanul L’Enfant de sable (Copilul de nisip, Nemira, 2020) l-a propulsat pe scena literară. Doi ani mai târziu a câștigat Premiul Goncourt cu La nuit sacrée (Noaptea sacră), devenind primul scriitor maghrebian căruia i s-a acordat această distincție. În 1996 a publicat Les raisins de la galère, roman care reflectează asupra rasismului și asupra concepției musulmane despre rolul femeii în societatea. La Gallimard a publicat mai multe romane, printre care Le bonheur conjugal (Fericirea conjugală, Nemira, 2021) sau Le mariage de plaisir (Căsătorie de plăcere, Nemira, 2017, 2024), și volume de eseistică precum Le terrorisme expliqué à nos enfants și Le racisme expliqué à ma fille. Este membru al Academiei Goncourt și a fost recompensat, în decursul anilor, cu numeroase premii și distincții.
Tahar Ben Jelloun s-a născut la Fès, în Maroc, pe 1 decembrie 1944. Locuiește la Paris și scrie în franceză. După studii de filozofie în țara natală, a devenit profesor de filozofie și a început să publice în reviste literare. În 1971 a debutat cu un volum de poezii, după care s-a mutat la Paris și a început să scrie pentru Le Monde. În 1985, romanul L’Enfant de sable (Copilul de nisip, Nemira, 2020) l-a propulsat pe scena literară. Doi ani mai târziu a câștigat Premiul Goncourt cu La nuit sacrée (Noaptea sacră), devenind primul scriitor maghrebian căruia i s-a acordat această distincție. În 1996 a publicat Les raisins de la galère, roman care reflectează asupra rasismului și asupra concepției musulmane despre rolul femeii în societatea. La Gallimard a publicat mai multe romane, printre care Le bonheur conjugal (Fericirea conjugală, Nemira, 2021) sau Le mariage de plaisir (Căsătorie de plăcere, Nemira, 2017, 2024), și volume de eseistică precum Le terrorisme expliqué à nos enfants și Le racisme expliqué à ma fille. Este membru al Academiei Goncourt și a fost recompensat, în decursul anilor, cu numeroase premii și distincții.
Login and Registration Form