Ministerul pentru viitor

„O epopee tumultuoasă despre schimbările climatice și despre eforturile umanității de a schimba cursul evenimentelor înainte de a fi prea târziu.“
Polygon

Una dintre cărțile preferate ale lui Barack Obama

De la scriitorul vizionar al TRILOGIEI MARTE, o imagine tulburător de verosimilă a unui viitor iminent

În baza Acordului climatic de la Paris din 2025, se creează Ministerul pentru Viitor, ce are ca misiune apărarea tuturor ființelor vii, prezente și viitoare. Însă, la scurt timp, un val de căldură lovește India și provoacă moartea a douăzeci de milioane de persoane.

Frank May, unul dintre puținii supraviețuitori ai catastrofei, și Mary Murphy, care conduce Ministerul pentru Viitor, caută soluții pentru ca omenirea să facă față provocărilor aduse de schimbările climatice. Alături de ei, activiști, refugiați și oameni de știință povestesc despre cum le-au fost afectate viețile de criza ecologică și propun inovații din ecologie, economie și politică, pentru a crea un viitor mai bun.

Soluțiile există, însă aplicarea lor nu e ușoară, fiindcă întregul mod de viață al oamenilor trebuie pus sub semnul întrebării. Iar eforturile de azi vor da rezultate abia peste zeci sau chiar sute de ani.

„Robinson integrează cu măiestrie detaliile practice ale crizelor de mediu și proiectele de geoinginerie într-un portret cuprinzător și optimist al capacității omenirii de a coopera în fața dezastrelor. Această capodoperă de science-fiction adevărat trebuie neapărat citită de toți cei care își fac griji în legătură cu viitorul planetei noastre.“
Publishers Weekly

„Dacă i-aș putea convinge pe politicienii și pe cetățenii de pretutindeni să citească o carte anul acesta, atunci aceea ar fi Ministerul pentru Viitor.“
Ezra Klein

„În al doisprezecelea an de secetă continuă, orașul nostru a rămas fără apă. Desigur, am fost avertizați că așa se va întâmpla, dar chiar și în perioadele de secetă se întâmplă să mai cadă câțiva stropi de ploaie, însă prin strategia de conservare și asolament în agricultură, prin construirea de noi rezervoare și conducte către bazine hidrografice îndepărtate și prin săparea unor fântâni și mai adânci, și prin toate celelalte eforturi, am reușit întotdeauna să ne descurcăm cumva. Și toată treaba asta ne-a făcut să credem că va merge tot așa. Dar în septembrie a avut loc un cutremur, nu foarte puternic, dar aparent suficient încât să miște ceva în stratul acvifer de sub noi și foarte repede toate fântânile au secat, iar rezervoarele erau deja goale; bazinele hidrografice învecinate conectate la sistemele noastre printr-o conductă au secat și ele. În ziua de 11 septembrie 2034 nu a mai curs nici o picătură de apă din robinete.“