Monștri fabuloși. Dracula, Alice, Superman și alți prieteni literari

Alberto Manguel s-a născut în 1948 la Buenos Aires, dar a crescut la Tel Aviv, unde tatăl său a fost primul ambasador argentinian în Israel. La 7 ani, când familia lui s-a întors în Argentina, a învățat spaniolă, până atunci vorbind doar în engleză È™i germană cu guvernanta.

La 16 ani, în timp ce lucra la Librăria Pygmalion din Buenos Aires, l-a cunoscut pe Jorge Luis Borges, deja orb la vremea aceea, care l-a rugat să vină la el acasă È™i să-i citească. Manguel i-a citit vreme de patru ani, până în 1968, relaÈ›ia stabilită astfel între cei doi influenÈ›ând decisiv destinul tânărului.

Din 1970, Manguel a trăit în FranÈ›a, Anglia, Italia, Tahiti, a citit enorm, a scris articole È™i eseuri, a tradus È™i editat cărÈ›i, a È›inut conferinÈ›e la diferite instituÈ›ii educaÈ›ionale. În 1980 a elaborat împreună cu Gianni Guadalupi The Dictionary of Imaginary Places, un fascinant catalog al locurilor imaginare din literatura lumii. În 1983 a coordonat impresionanta antologie Black Water. The Book of Fantastic Literature. După aceea s-a mutat la Toronto, Canada, unde a locuit împreună cu familia aproape 20 de ani.

În anul 2000 a cumpărat È™i renovat o casă parohială din regiunea Poitou-Charentes din FranÈ›a, unde locuieÈ™te în prezent È™i în care a adunat o bibliotecă de aproape 30.000 de volume. De-a lungul anilor a scris romane, a realizat antologii, a publicat volume de eseuri, printre care: A History of Reading (1996; Istoria lecturii, Nemira, 2011, 2022), The Library at Night (2006; Biblioteca nopÈ›ii, Nemira, 2011), A Reader on Reading (2010; Un cititor în pădurea din oglindă, Nemira, 2016), The Traveler, the Tower, and the Worm: the Reader as Metaphor (2013), Curiosity (2015), Packing My Library (2018; SfârÈ™itul bibliotecii mele, Nemira, 2019).

Opera lui a fost recompensată cu numeroase premii, fiind tradusă în mai mult de 30 de limbi. Autorul a beneficiat de o Bursă Guggenheim, iar în FranÈ›a i s-a conferit titlul de OfiÈ›er al Ordinului Artelor È™i Literelor.

„Pentru mine, lectura a fost întotdeauna un fel de cartografie practică. Ca È™i alÈ›i cititori, am o încredere absolută în capacitatea pe care o are lectura de a-mi cartografia lumea. Știu că pe o pagină, undeva pe rafturile bibliotecii mele, privindu-mă chiar în acest moment, se află întrebarea care mă tulbură astăzi, pusă în cuvinte cu mult timp în urmă, poate, de cineva care habar nu avea de existenÈ›a mea. RelaÈ›ia dintre un cititor È™i o carte este una care înlătură barierele temporale È™i spaÈ›iale È™i permite ceea ce Francisco de Quevedo, în secolul XVI, numea «convorbiri cu morÈ›ii.» În aceste convorbiri simt că mă dezvălui. Ele mă modelează È™i îmi conferă o anumită putere magică. [...]

Literatura nu este o dogmă: ea oferă întrebări, nu răspunsuri concludente. Bibliotecile sunt lăcaÈ™uri esenÈ›iale ale libertății intelectuale: orice constrângeri care le sunt impuse sunt, de fapt, ale noastre. Lectura este, sau poate fi, mijlocul deschis prin care ajungem să cunoaÈ™tem ceva mai mult despre lume È™i despre noi înÈ™ine, nu prin opoziÈ›ie, ci prin recunoaÈ™terea cuvintelor care ne sunt adresate individual, din locuri îndepărtate È™i cu mult timp în urmă. AÈ™ fi bucuros dacă Istoria lecturii ar fi percepută ca o mărturisire plină de recunoÈ™tință a unui cititor pasionat, nerăbdător să împărtășească È™i altora această fericire continuă È™i zbuciumată.”