Nocturne

„Noaptea e pleoapa zilei“, spunea poetul persan Omar Khayyam. Noaptea e dublul sau diferit, invitatie la aventuri inedite. Acestor experiente „nocturne“ le e consacrat splendidul album semnat de George Banu, care descopera si comenteaza noptile picturii moderne, solitare si individuale, de la C.D. Friedrich la Van Gogh, de la Paul Klee la Marc Chagall. Dar, totodata, George Banu reveleaza atractia marilor regizori pentru experienta noptii teatrale a carei seductie, de la Kantor si Wilson, Chéreau si Maniutiu, se generalizeaza azi. Noptile tablourilor, noptile scenelor comunica pe fond de cautare si ratacire. Noaptea e un refugiu pentru invinsii zilei, o consolare pentru esecuri, dar si o implinire pentru iubire. Noaptea e propice exceselor.


Nocturne si Spatele omului,  cele doua albume ale lui George Banu, se consacra dimensiunilor secrete ale omului la care privirea si lumina acced greu. Ele reclama efort si daruire. Ele sunt un test. „Noaptea imi curge in vene“, scria Cioran si sub semnul acestui destin stau randurile si imaginile reunite aici.


„Grotowski, un insomniac celebru, neputand niciodata sa doarma, s-a hranit din noapte. Mai intai pentru a lucra, iar apoi, in perioada cercetarilor parateatrale, noaptea a constituit cadrul experientelor sale. El a creat nu numai spectacole in munti sau la malul marii, precum cele ale lui Brook sau ale lui serban, ale lui Wilson sau Terayama, acesti exponenti ai avangardei care au pus noaptea in valoare, ci a convocat tineri participanti si «expeditii» secrete, fara busola si fara public. Scopul consta in a explora impreuna un peisaj lipsit de orice urma de lumina, de a traversa o padure intunecata, de a circula si de a se rataci pentru a se regasi apoi la capat de drum, in zori, la sfarsit de noapte. Singur si printre ceilalti. Recunoastem un anumit romantism in aceasta aventura, iar Grotowski nu s-a dezis de acesta, nici macar in «teatrul surselor» sau in experientele sale parateatrale tarzii. si, in acelasi spirit, discipolul sau, Włodzimierz Staniewski, a fondat intreaga activitate a grupului sau Gardzienice pe calatorii nocturne de-a lungul satelor pentru a le reinvia memoria, readucand astfel la viata cantecele vechi si traditiile uitate. Putem recunoaste in aceasta abordare a noptii cautarea determinata de o anumita utopie retroactiva, in care nocturnul creeaza un cadru favorabil reintalnirii cu memoria culturala, si chiar cu cea a originilor. Acesti doi polonezi asemanatori, Grotowski si Staniewski, au atata incredere in noapte, incat se cufunda in ea fara scutul unui spectacol, fara protectia unui adapost.“
George Banu


„Influenta nocturnului asupra artistului il duce la despuierea absoluta: viziunea exalta pictura. Ea isi este autosuficienta. Dar nu pentru a vorbi doar despre ea insasi. Dincolo de acest absolut vizual freamata si se agita o fiinta. Fara sa fie tacuta sau resemnata, aceasta se increde in pictura in numele provocarii careia Artaud i-a dat un nume si care ar putea reuni o intreaga familie de artisti, de la Turner la Van Gogh: «arta ca eveniment». Un eveniment unic, care nu se va repeta nicicand. Viziunea atinge limitele artei, si pare intotdeauna a fi pe punctul de a o pulveriza. si totusi, in realitate sub influenta viziunii, arta se poate afirma in toata puritatea sa si isi poate dovedi necesitatea absoluta. Viziunea il impinge pe pictor la un angajament care il poate duce pana la autodistrugere. Acesta este pretul pe care trebuie sa il plateasca pentru confruntarea cu noaptea, atunci cand, eliberat de orice sprijin narativ, se bazeaza doar pe resursele picturii. Parvine aici la un punct de la care nu mai exista intoarcere. Viziunea este fructul extazului nocturn. Concluzia sa. Punct final al calatoriei, implinire a intalnirii, asceza a figuratiei. Atunci cand expresia plastica este redusa la ea insasi, abstractizarea se impune. Gustul pentru infinit practicat de Friedrich dispare, lasand locul atractiei de nestavilit pentru nedefinit.“
George Banu