in momentul in care secolul XX intra in trecut, René Rémond arunca o privire inapoi si incerca sa aprecieze ceea ce adusese acesta omenirii.
Iata un secol de fier in care oroarea a atins in anumite momente proportii nemaiintalnite: doua conflicte mondiale, genocidul poporului evreu, universul Gulagului, discreditarea ideologiilor care aveau pretentia de a dezvalui sensul istoriei, proliferarea regimurilor totalitare.
Dar acest secol se reduce oare la aceasta enumerare coplesitoare de crime si atrocitati? El e si secolul in care omul a cucerit spatiul, a descoperit secretele materiei, a explorat genomul, a prelungit durata vietii. El s-a incheiat cu victoria democratiei, ale carei principii pareau sa beneficieze, de acum inainte, de un consimtamant aproape universal. La scara planetei, sentimentul responsabilitatii comunitatii mondiale tinde sa aiba intaietate fata de suveranitatea statelor. Constiinta morala, devenita mai exigenta, condamna astazi ceea ce tolera ieri si legitima alaltaieri.
Atentatele din 11 septembrie 2001 si razboaiele din Afganistan si din Irak sa fi repus in discutie aceasta viziune optimista? Nu, sustine René Rémond intr-o postfata scrisa pentru aceasta noua editie.
in momentul in care secolul XX intra in trecut, René Rémond arunca o privire inapoi si incerca sa aprecieze ceea ce adusese acesta omenirii.Iata un secol de fier in care oroarea a atins in anumite momente proportii nemaiintalnite: doua conflicte mondiale, genocidul poporului evreu, universul Gulagului, discreditarea ideologiilor care aveau pretentia de a dezvalui sensul istoriei, proliferarea regimurilor totalitare.Dar acest secol se reduce oare la aceasta enumerare coplesitoare de crime si atrocitati? El e si secolul in care omul...
in momentul in care secolul XX intra in trecut, René Rémond arunca o privire inapoi si incerca sa aprecieze ceea ce adusese acesta omenirii.
Iata un secol de fier in care oroarea a atins in anumite momente proportii nemaiintalnite: doua conflicte mondiale, genocidul poporului evreu, universul Gulagului, discreditarea ideologiilor care aveau pretentia de a dezvalui sensul istoriei, proliferarea regimurilor totalitare.
Dar acest secol se reduce oare la aceasta enumerare coplesitoare de crime si atrocitati? El e si secolul in care omul a cucerit spatiul, a descoperit secretele materiei, a explorat genomul, a prelungit durata vietii. El s-a incheiat cu victoria democratiei, ale carei principii pareau sa beneficieze, de acum inainte, de un consimtamant aproape universal. La scara planetei, sentimentul responsabilitatii comunitatii mondiale tinde sa aiba intaietate fata de suveranitatea statelor. Constiinta morala, devenita mai exigenta, condamna astazi ceea ce tolera ieri si legitima alaltaieri.
Atentatele din 11 septembrie 2001 si razboaiele din Afganistan si din Irak sa fi repus in discutie aceasta viziune optimista? Nu, sustine René Rémond intr-o postfata scrisa pentru aceasta noua editie.
Data apariției
1 ianuarie 2008
Autor
Rene Remond
Titlu original
Regard sur le siC(cle
ISBN
978-973-143-106-2
Cod bară
9789731431062
Traducător
Ion Doru Brana
Format
Buzunar
Dimensiuni
130 x 200
Nr. pagini
128
Număr volume
1
Colecția
Epoca
Editura
Nemira
Rene Remond
Istoricul si politologul francez René Rémond s-a nascut la 30 septembrie 1918 la Lons-le-Saunier si a murit la 14 aprilie 2007 la Paris. Dupa studiile liceale, este admis în 1939 la Ecole normale supérieure, dar este mobilizat pâna în 1941. În 1942 îsi reia studiile la Ecole normale supérieure, unde va ramâne si dupa absolvire ca preparator. Dupa razboi devine asistentul lui Pierre Renouvin la Sorbona, iar în 1952 îsi sustine doctoratul cu o teza despre Statele Unite în opinia publica franceza (1815-1852). Simultan cu redactarea tezei de doctorat scrie lucrarea sa cea mai cunoscuta, Le Droit en France de 1815 ? nos jours, în care ilustreaza profitul rezultat în stiintele sociale de pe urma unei fecundari reciproce a istoriei politice si a stiintei politice. În 1964 este numit profesor la noua facultate de litere si stiinte umane a Universitatii din Paris la Nanterre, devenind seful primei catedre de „Istorie a secolului XX” din Franta. Devine Decan al facultatii în 1970 si va fi primul presedinte al noii universitati Paris-X Nanterre între 1971 si 1976. Începând cu aceasta perioada intervine frecvent la televiziune, la radio sau în presa, comentând actualitatea politica; va detine diverse functii în mai multe consilii de administrare si organisme publice de radiodifuziune. În 1998 este ales în fruntea Academiei Franceze, succedându-i istoricului François Furet. Opera sa cuprinde peste treizeci de volume de istorie politica, intelectuala si religioasa a Frantei secolelor XIX si XX. În 1988 este coordonatorul volumului Pour une histoire politique, lucrare colectiva cu titlul de manifest, prin intermediul careia principalii politologi francezi prezinta schimbarile survenite în cadrul domeniului lor si îi reafirma pertinenta în sânul stiintelor sociale în general si al istoriei în particular. Printre lucrarile sale importante se numara si La Vie politique en France, (2 vol., 1966–1969), Introduction ? l’histoire de notre temps (3 vol., 1974), L’Anticlericalisme en France de 1815 ? nos jours (1976), Le nouvel Anti-christianisme (2005).
Istoricul si politologul francez René Rémond s-a nascut la 30 septembrie 1918 la Lons-le-Saunier si a murit la 14 aprilie 2007 la Paris. Dupa studiile liceale, este admis în 1939 la Ecole normale supérieure, dar este mobilizat pâna în 1941. În 1942 îsi reia studiile la Ecole normale supérieure, unde va ramâne si dupa absolvire ca preparator. Dupa razboi devine asistentul lui Pierre Renouvin la Sorbona, iar în 1952 îsi sustine doctoratul cu o teza despre Statele Unite în opinia publica franceza (1815-1852). Simultan cu redactarea tezei de doctorat scrie lucrarea sa cea mai cunoscuta, Le Droit en France de 1815 ? nos jours, în care ilustreaza profitul rezultat în stiintele sociale de pe urma unei fecundari reciproce a istoriei politice si a s...
Istoricul si politologul francez René Rémond s-a nascut la 30 septembrie 1918 la Lons-le-Saunier si a murit la 14 aprilie 2007 la Paris. Dupa studiile liceale, este admis în 1939 la Ecole normale supérieure, dar este mobilizat pâna în 1941. În 1942 îsi reia studiile la Ecole normale supérieure, unde va ramâne si dupa absolvire ca preparator. Dupa razboi devine asistentul lui Pierre Renouvin la Sorbona, iar în 1952 îsi sustine doctoratul cu o teza despre Statele Unite în opinia publica franceza (1815-1852). Simultan cu redactarea tezei de doctorat scrie lucrarea sa cea mai cunoscuta, Le Droit en France de 1815 ? nos jours, în care ilustreaza profitul rezultat în stiintele sociale de pe urma unei fecundari reciproce a istoriei politice si a stiintei politice. În 1964 este numit profesor la noua facultate de litere si stiinte umane a Universitatii din Paris la Nanterre, devenind seful primei catedre de „Istorie a secolului XX” din Franta. Devine Decan al facultatii în 1970 si va fi primul presedinte al noii universitati Paris-X Nanterre între 1971 si 1976. Începând cu aceasta perioada intervine frecvent la televiziune, la radio sau în presa, comentând actualitatea politica; va detine diverse functii în mai multe consilii de administrare si organisme publice de radiodifuziune. În 1998 este ales în fruntea Academiei Franceze, succedându-i istoricului François Furet. Opera sa cuprinde peste treizeci de volume de istorie politica, intelectuala si religioasa a Frantei secolelor XIX si XX. În 1988 este coordonatorul volumului Pour une histoire politique, lucrare colectiva cu titlul de manifest, prin intermediul careia principalii politologi francezi prezinta schimbarile survenite în cadrul domeniului lor si îi reafirma pertinenta în sânul stiintelor sociale în general si al istoriei în particular. Printre lucrarile sale importante se numara si La Vie politique en France, (2 vol., 1966–1969), Introduction ? l’histoire de notre temps (3 vol., 1974), L’Anticlericalisme en France de 1815 ? nos jours (1976), Le nouvel Anti-christianisme (2005).
Transport Gratuit la peste 190,00 lei
Buzunar
Login and Registration Form