Sentimentul unui sfârșit (ed. 2020)

Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După un divorÈ› liniÈ™tit, după o viață molcomă, îÈ™i ia răgazul să privească în urmă.

O scrisoare primită de la un avocat declanÈ™ează o incursiune în trecut, în care amintirile s-au adunat È™i se cer desluÈ™ite.

Povestea unui om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit È™i cu ce crede că ar fi trebuit să facă altfel. Memoria e însă capricioasă È™i alunecoasă, aÈ™a că întrebările se adună, scenele trecute È™i prezente se amestecă, figurile familiare nu au răspunsuri, doar alte dileme.

Dragoste, familie, carieră, greÈ™eli È™i regret – Tony Webster se gândeÈ™te la toate.

 
„Literatura lui Barnes este impresionantă, graÈ›ie abilității cu care scriitorul evocă haosul È™i vulnerabilitatea din viaÈ›a omului, rămânând însă calm È™i lucid. Pare un stoic al epocii noastre.“
The Times

„Elegiac, dar scris cu forță, romanul meditează asupra capacității noastre de a rememora È™i asupra impulsului inerent de a schimba, corecta sau chiar È™terge lucruri din trecut.“
Vogue

„Îmi amintesc de o perioadă, spre sfârÈ™itul adolescenÈ›ei, când mintea mi se îmbăta cu imagini ale spiritului de aventură. Ia uite ce-o să se-ntâmple când o să fiu mare. O să mă duc acolo, o să fac asta, o să descopăr astalaltă, o s-o iubesc pe ea, iar apoi pe ea, pe ea È™i pe ea. O să trăiesc cum trăiesc È™i-au trăit oamenii din romane. Nu È™tiam care oameni, dar eram sigur că pasiunea È™i pericolul, precum È™i extazul È™i disperarea (mă rog, mai mult extazul) aveau să iasă la încălzire pe margine. Și totuÈ™i... cine-a spus lucrul acela despre «micimea vieÈ›ii pe care arta o exagerează»? A existat un moment, pe când mă apropiam de treizeci de ani, când am recunoscut că spiritul de aventură mi se fâsâise de mult. Nu aveam să fac niciodată lucrurile la care visasem în adolescență. În loc de asta, îmi tundeam gazonul, plecam în vacanÈ›e, aveam viaÈ›a mea.“