Sindromul picioarelor neliniștite

Un roman-caleidoscop în materie de iubire.

În câte feluri poți iubi? Cât te-ai modela pe tine însuți pentru a-l găsi și păstra pe celălalt în viața ta? Ce se-ntâmplă când eșuezi în dragoste, din nou și din nou? Iată doar câteva dintre întrebările la care răspunde literar Sindromul picioarelor neliniștite. Un roman-metaforă, pornind chiar de la titlu (și de la o afecțiune reală), despre căutarea (fără sfârșit a) iubirii. O carte-mozaic în care descoperim o protagonistă cu totul și cu totul aparte, care privește lumea printr-o lentilă – dragostea –, dar dintr-o multitudine de perspective, din perioade foarte diferite ale propriului parcurs, din alte și alte colțuri, cu alte și alte fobii, manii, obsesii ori manifestări schizoide. Un regal, în fond, în materie de iubire.

„Când am închis Kindle-ul după ce am terminat de citit manuscrisul Ioanei, am avut senzația că pun capacul unui caleidoscop care îmi arătase o mulțime de fațete și unghiuri din care poate fi văzută povestea de iubire a unei vieți: în funcție de etapă, vârstă, situație, dispoziție, țară, limbă, persoană implicată sau contemplatoare. Nevoia de a (ne) înțelege arată exact așa, iar caleidoscopul poate continua la nesfârșit, cu ipostaze care curg una din alta fluid, fără întreruperi abrupte, așa cum o face acest volum. Privirea exhaustivă – aproape antropologică – a iubirii mi se pare punctul forte al cărții.“
Raluca Nagy

„Ioana Unk îndrăznește să pășească în literatura română contemporană pe o cărare îndelung bătătorită, cea a iubirii, una dintre temele majore în arte (și-n vieți), un teren minat. Și totuși, scriitoarea își apropie subiectul într-atât de mult, încât îl face al ei și doar al ei. Prin voce, prin construcție narativă, prin ritm, prin miză. Prin tot ce toarnă în cuprinsul romanului, de la protagonista atipică (a cărei unică și obsesivă misiune devine căutarea iubirii) la bărbații-plante care o acaparează, de la poveștile pe care (și) le spune la fișele de observație a bărbaților, dialogurile imaginare cu un el idealizat, referințele subtile (literare, în principiu, dar și culturale): o bogăție de elemente care se întrepătrund și surprind, în toată splendoarea, grotescul relațiilor romantice.
Cu Sindromul picioarelor neliniștite, Ioana Unk pariază pe o singură carte (esență a unei biblioteci, de fapt), iar rezultatul e, fără pic de îndoială, extra-ordinar.“

Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor