Spațiul gol

Creator inovator, Peter Brook (1925–2022) a contribuit semnificativ la cercetarea formelor teatrale, punând în scenă numeroase spectacole-unicat. A realizat multe montări de referință după piesele lui William Shakespeare, producția Visul unei nopți de vară, din 1970, fiind considerată de specialiști mai bună chiar decât piesa în sine. Printre spectacolele sale de referință se numără Hamlet (1955), Marat/ Sade (1964), Orghast la Persepolis (1971–1972), Conferința păsărilor (1979), Furtuna (1990), Tierno Bokar (2004), Marele Inchizitor (2004). Explorator al creativității ființei umane, ale cărei mecanisme și forme le-a cercetat neîncetat în experimente care l-au condus la o filosofie profund personală a teatrului și a actoriei, Peter Brook a debutat în volum cu Spațiul gol (Nemira, 2014), care avea să fie considerat de specialiști unul dintre cele mai importante eseuri despre teatru din epoca postbelică. După Spațiul gol, publicat inițial în 1968, au urmat alte volume notabile, printe care se numără Punct și de la capăt (Nemira, 2018) și Fără secrete. Gânduri despre actorie și teatru (Nemira, 2012).