Turbo

Care acasă îți aduce fericirea?

Ori de câte ori revine pe Aleea Zorilor, Andrei Crăciun ne deschide ușa către o lume magică, pe care o reclădește din câteva tușe și o repopulează cu povești și personaje inegalabile. Totul, cu singura privire posibilă, cea a copilului, mereu plină de uimire, naivitate, cruzime, curiozitate, franchețe, însetată să descopere viața, privirea care poate transforma banalul în fabulos într-o clipită.

Turbo are, așadar, mirosul copilăriei și ritmul melancoliei. Și, atâta vreme cât ne refugiem între paginile ei, universul capătă mai mult sens și strălucire.

„În Turbo, Andrei Crăciun se reîntoarce în lumea poveștilor din copilărie, poate singura lume în care fiecare apariție devine personaj de colecție. Subinginerul Oiță, Baba, Madam Bucuria, doctorul Melcu, Popa Danciu, Bărbosu, Pantelimon Octavia și ceilalți turbo-eroi ne poartă prin perioada postdecembristă și îndulcesc școala vieții, ca orice colecție care se respectă. Moartea se strecoară și fură pe capete, dar poezia copilului de pe Aleea Zorilor e mai abilă, păstrând colecția intactă pentru cititori.
Un roman scris dintr-o singură frază, care dă o stare de melancolie cum puține cărți o fac. Să ne bucurăm, vorba unui personaj.“
Bogdan Munteanu

„Ne aflăm într-un oraș provincial din România postdecembristă, printre străzi și printre blocuri, între etaje și între amintiri, cu oameni care capătă aluri de legende și adevăruri care nu sunt duse până la capăt pentru că întotdeauna, dar întotdeauna, rămâne încă un fir de care poți trage pentru a(-ți) reînnoi pofta de a povesti și, prin urmare, de a trăi. Iar Andrei Crăciun trage de firul acesta din nou și din nou și deznoadă ghemul în care păstrează copilăria ca pe cea mai însemnată avuție. Aleea Zorilor se cheamă acest acasă al copilăriei, iar ceea ce iese din revizitarea Aleii poartă numele Turbo și, firește, amprenta stilistică bine-cunoscută a scriitorului.“
Eli Bădică
coordonatoarea imprintului n’autor