„Nimeni nu contesta astazi ca Renasterea este o miscare culturala pornita din sanul lumii italiene care redescopera, intr-o prima faza, Antichitatea latina si apoi se indragosteste iremediabil de cea greaca. Dar fara cultura bizantina, atat cat a fost ea de prolifica, fara acest «Bizant decadent, Renasterea italiana s-ar fi oprit la jumatatea drumului» (H.-G. Beck). […]
Termenul in sine nu este o inventie moderna, dar conceptul modern pare sa detina astazi monopolul. Si desi el este inerent lumii bizantine, intelesurile sale nu ne fac sa credem ca omul bizantin va fi intuit vreodata sensul pe care acesta avea sa-l ia mai tarziu in Occident. Chiar si asa, Bizantul nu poate fi separat de conceptul modern de Renastere, dat fiind faptul ca a avut partea sa importanta de contributie la dezvoltarea Renasterii italiene, chiar daca mai putin la dezvoltarea acceptiunii termenului.“
Vasile Adrian Caraba
„Nimeni nu contesta astazi ca Renasterea este o miscare culturala pornita din sanul lumii italiene care redescopera, intr-o prima faza, Antichitatea latina si apoi se indragosteste iremediabil de cea greaca. Dar fara cultura bizantina, atat cat a fost ea de prolifica, fara acest «Bizant decadent, Renasterea italiana s-ar fi oprit la jumatatea drumului» (H.-G. Beck). […]
Termenul in sine nu este o inventie moderna, dar conceptul modern pare sa detina astazi monopolul. Si desi el este inerent lumii bizantine, intelesuril...
„Nimeni nu contesta astazi ca Renasterea este o miscare culturala pornita din sanul lumii italiene care redescopera, intr-o prima faza, Antichitatea latina si apoi se indragosteste iremediabil de cea greaca. Dar fara cultura bizantina, atat cat a fost ea de prolifica, fara acest «Bizant decadent, Renasterea italiana s-ar fi oprit la jumatatea drumului» (H.-G. Beck). […]
Termenul in sine nu este o inventie moderna, dar conceptul modern pare sa detina astazi monopolul. Si desi el este inerent lumii bizantine, intelesurile sale nu ne fac sa credem ca omul bizantin va fi intuit vreodata sensul pe care acesta avea sa-l ia mai tarziu in Occident. Chiar si asa, Bizantul nu poate fi separat de conceptul modern de Renastere, dat fiind faptul ca a avut partea sa importanta de contributie la dezvoltarea Renasterii italiene, chiar daca mai putin la dezvoltarea acceptiunii termenului.“
Vasile Adrian Caraba
Data apariției
3 mai 2016
Autor
Steven Runciman
Titlu original
The Last Byzantine Renaissance
ISBN
978-606-758-607-7
Cod bară
9786067586077
Traducător
Vlad Lupescu
Format
Paperback
Dimensiuni
130 x 200 mm
Nr. pagini
120
Număr volume
1
Colecția
Byzantivm
Editura
Nemira
Steven Runciman
Sir Steven Runciman (1903-2000) este una dintre figurile proeminente ale Medievisticii si Bizantinologiei britanice din secolul al XX-lea care, din perspectiva metodei, aminteste mai degraba de istoricii secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, ca Edward Gibbon sau George Finlay, metoda mostenita, probabil, de la profesorul sau de la Trinity College, John Bagnell Bury. El insusi se autodefinea ca "istoric de moda veche". Spre deosebire de majoritatea savantilor, Runciman a fost in cea mai mare parte a vietii sale un liber profesionist, fapt datorat si mostenirii unei averi uriase in anul 1937 de la bunicul sau. A predat doar intre 1929 si 1937 la Cambridge si in perioada 1942-1945 la Istanbul, unde a primit titlul de profesor. A calatorit foarte mult, tinand conferinte sau prelegeri, iar datorita prieteniei cu multi dintre aristocratii si politicienii tarilor rasaritene a obtinut unele documente greu accesibile. Runciman a devenit celebru atat pentru teme ca: istoria cruciadelor, relatiile bizantino-apusene, islamul si lumea crestina, caderea Constantinopolului sau ortodoxia bizantina si postbizantina, cat si pentru stilul sau narativ captivant, atipic pentru un cercetator. In viziunea sa, istoria este ca o poveste in care nu interpretarea evenimentului este cel mai important lucru, ci sentimentele, trairile personajelor, gravitatea intamplarilor. Steven Runciman chiar isi incepe una dintre lucrari cu: "A fost odata". Din lectura Caderii Constantinopolului cititorul intelege foarte bine ca lumea Bizantului nu a fost pentru autor doar un domeniu de interes stiintific, ci mai ales o dragoste sincera. Dintre cartile sale, care cunosc multe reeditari si traduceri, amintim: The Emperor Romanus Lecapenus and his Reign (Cambridge, 1929); A History of the First Bulgarian Empire (London, 1930); The Medieval Manichee: a Study of the Christian Dualist Heresy (Cambridge, 1947); A History of the Crusades, vol. 1: The First Crusade and the Foundation of the Kingdom of Jerusalem (Cambridge, 1951); vol. 2: The Kingdom of Jerusalem and the Frankish East (Cambridge, 1952); vol. 3: The Kingdom of Acre and the Later Crusades (Cambridge, 1954); The Eastern Schism: A Study of the Papacy and the Eastern Churches during the XIth and XIIth Centuries (Oxford, 1955).
Sir Steven Runciman (1903-2000) este una dintre figurile proeminente ale Medievisticii si Bizantinologiei britanice din secolul al XX-lea care, din perspectiva metodei, aminteste mai degraba de istoricii secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, ca Edward Gibbon sau George Finlay, metoda mostenita, probabil, de la profesorul sau de la Trinity College, John Bagnell Bury. El insusi se autodefinea ca "istoric de moda veche". Spre deosebire de majoritatea savantilor, Runciman a fost in cea mai mare parte a vietii sale un liber profesionist, fapt datorat si mostenirii unei averi uriase in anul 1937 de la bunicul sau. A predat doar intre 1929 si 1937 la Cambridge si in perioada 1942-1945 la Istanbul, unde a primit titlul de profesor. A calatorit foar...
Sir Steven Runciman (1903-2000) este una dintre figurile proeminente ale Medievisticii si Bizantinologiei britanice din secolul al XX-lea care, din perspectiva metodei, aminteste mai degraba de istoricii secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, ca Edward Gibbon sau George Finlay, metoda mostenita, probabil, de la profesorul sau de la Trinity College, John Bagnell Bury. El insusi se autodefinea ca "istoric de moda veche". Spre deosebire de majoritatea savantilor, Runciman a fost in cea mai mare parte a vietii sale un liber profesionist, fapt datorat si mostenirii unei averi uriase in anul 1937 de la bunicul sau. A predat doar intre 1929 si 1937 la Cambridge si in perioada 1942-1945 la Istanbul, unde a primit titlul de profesor. A calatorit foarte mult, tinand conferinte sau prelegeri, iar datorita prieteniei cu multi dintre aristocratii si politicienii tarilor rasaritene a obtinut unele documente greu accesibile. Runciman a devenit celebru atat pentru teme ca: istoria cruciadelor, relatiile bizantino-apusene, islamul si lumea crestina, caderea Constantinopolului sau ortodoxia bizantina si postbizantina, cat si pentru stilul sau narativ captivant, atipic pentru un cercetator. In viziunea sa, istoria este ca o poveste in care nu interpretarea evenimentului este cel mai important lucru, ci sentimentele, trairile personajelor, gravitatea intamplarilor. Steven Runciman chiar isi incepe una dintre lucrari cu: "A fost odata". Din lectura Caderii Constantinopolului cititorul intelege foarte bine ca lumea Bizantului nu a fost pentru autor doar un domeniu de interes stiintific, ci mai ales o dragoste sincera. Dintre cartile sale, care cunosc multe reeditari si traduceri, amintim: The Emperor Romanus Lecapenus and his Reign (Cambridge, 1929); A History of the First Bulgarian Empire (London, 1930); The Medieval Manichee: a Study of the Christian Dualist Heresy (Cambridge, 1947); A History of the Crusades, vol. 1: The First Crusade and the Foundation of the Kingdom of Jerusalem (Cambridge, 1951); vol. 2: The Kingdom of Jerusalem and the Frankish East (Cambridge, 1952); vol. 3: The Kingdom of Acre and the Later Crusades (Cambridge, 1954); The Eastern Schism: A Study of the Papacy and the Eastern Churches during the XIth and XIIth Centuries (Oxford, 1955).
Transport Gratuit la peste 190,00 lei
Paperback
Login and Registration Form