VLADIMIR COLIN (1 mai 1921 – 6 decembrie 1991) a fost prozator, eseist, traducator. A ramas în istoria literaturii române ca maestru al prozei fantastice. Dupa ce absolvit Liceul Cantemir Voda din Bucuresti, a urmat cursurile Facultatii de Litere de la universitatea din capitala, pe care însa le-a abandonat pentru cariera politica în slujba Comitetului Central al UTC, fiind în acelasi timp redactor la mai multe reviste literare. În 1953 a debutat cu volumul Basme, pentru care a câstigat Premiul de Stat. A publicat numeroase romane fantastice si SF, precum si multe culegeri de proza scurta din acelasi gen. Dintre acestea amintim: Legendele tarii lui Vam. O mitologie a omului, Pentagrama, Un peste invizibil si douazeci de povestiri fantastice, Capcanele timpului, Dintii lui Cronos, Divertisment pentru vrajitoare, Grifonul lui Ulise, Timp cu calaret si corp, Imposibila oaza etc. Cartile sale au fost traduse în cincisprezece limbi, iar scriitorul a fost recompensat, de-a lungul timpului, cu numeroase premii si distinctii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1979), Marele Premiu la Euroecon III (Strezza, Italia, 1980), Marele Premiu European Provincia di Trento al Universitatii din Padova (1980) pentru basme, Premiul Societatii Europene pentru Literatura Fantastica si SF pentru întreaga opera (1989).
