3001: Odiseea finală
Epuizat
3001: Odiseea finală
In 3001: odiseea finala, Arthur C. Clarke aduce cea mai bine-cunoscuta si mai reusita serie science-fiction la un final neasteptat, dar magnific in acelasi timp. Clarke face un salt stralucitor cu 1000 de ani in viitor pentru a aduce la lumina un adevar pe care de abia acum il putem intelege. Saga Odiseei Spatiale este o capodopera epica, plina de imaginatie, dar inradacinata in adevaruri stiintifice, o opera pe care doar Arthur C. Clarke ar fi putut sa o creeze.
A inceput acum patru milioane de ani cu un monolit negru - o aparitie inexplicabila ce a aprins scanteia constiintei umane, transformand maimuta in om...
A continuat in zorii secolului XXI, cand un monolit identic a fost descoperit pe Luna - inceputul aventurilor lui David Bowman, ale ajutorului sau FranK Poole si ale supercomputerului HAL 9000...
Numai Dave Bowman va supravietui pentru a intalni un al treilea si cel mai masiv monolit pe una dintre lunile lui Jupiter, Europa... si pentru a fi transformat pentru totdeauna intr-o fiinta noua...
Iar acum, Odiseea intra in ultimul act. Poole este readus la viata si pregatit sa reia calatoria pe care computerul HAL a intrerupt-o brusc in urma cu 1000 de ani. Poole stie ca nu poate pleca fara Dave Bowman... dar mai intai trebuie sa descopere adevarul inspaimantator despre ceea ce Bowman - si HALL 9000 - au devenit in interiorul monolitului.
Pentru a doua oara in patru milioane de ani monolitul se trezeste. Puterea fara margini a unei tehnologii extraterestre a decis ce rol va trebui sa joace umanitatea in evolutia galaxiei...
In 3001: odiseea finala, Arthur C. Clarke aduce cea mai bine-cunoscuta si mai reusita serie science-fiction la un final neasteptat, dar magnific in acelasi timp. Clarke face un salt stralucitor cu 1000 de ani in viitor pentru a aduce la lumina un adevar pe care de abia acum il putem intelege. Saga Odiseei Spatiale este o capodopera epica, plina de imaginatie, dar inradacinata in adevaruri stiintifice, o opera pe care doar Arthur C. Clarke ar fi putut sa o creeze.
A inceput acum patru milioane de ani cu un monolit negru - o aparitie inexplicabila ce a aprins scanteia constiintei umane, transformand maimuta in om...
A continuat in zorii secolului XXI, cand un monolit identic a fost descoperit pe Luna - inceputul aventurilor lui David Bowman, ale ajutorului sau FranK Poole si ale supercomputerului HAL 9000...
Numai Dave Bowman va supravietui pentru a intalni un al treilea si cel mai masiv monolit pe una dintre lunile lui Jupiter, Europa... si pentru a fi transformat pentru totdeauna intr-o fiinta noua...
Iar acum, Odiseea intra in ultimul act. Poole este readus la viata si pregatit sa reia calatoria pe care computerul HAL a intrerupt-o brusc in urma cu 1000 de ani. Poole stie ca nu poate pleca fara Dave Bowman... dar mai intai trebuie sa descopere adevarul inspaimantator despre ceea ce Bowman - si HALL 9000 - au devenit in interiorul monolitului.
Pentru a doua oara in patru milioane de ani monolitul se trezeste. Puterea fara margini a unei tehnologii extraterestre a decis ce rol va trebui sa joace umanitatea in evolutia galaxiei...
| Data apariției | 10 noiembrie 2011 |
|---|---|
| Autor | Arthur C. Clarke |
| Titlu original | 3001: The Final Odyssey |
| ISBN | 978-606-579-111-4 |
| Cod bară | 9786065791114 |
| Format | Hardcover |
| Dimensiuni | 150 x 225 mm |
| Nr. pagini | 240 |
| Număr volume | 1 |
| Colecția | Nautilus |
| Editura | Nemira |
Arthur C. Clarke
Arthur C. Clarke (16 decembrie 1917 – 19 martie 2008), autor de science-fiction, inventator și futurolog britanic, rămas celebru pentru seria de romane SF Odiseea spațială. S-a născut în Minehead, Somerset, Anglia. După ce a absolvit gimnaziul și Huish’s Grammar School din Taunton, nu și-a putut permite să urmeze universitatea și s-a angajat ca auditor la secția de pensii a Ministerului Educației.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit în Royal Air Force ca instructor și tehnician radar, fiind trecut în rezervă cu gradul de locotenent. După război a absolvit King’s College London în matematică și fizică. Clarke a fost președintele Societății Interplanetare Britanice între anii 1946–1947, respectiv 1951–1953.
Deși nu a inițiat conceptul de sateliți geostaționari (în ciuda legendei care susține contrariul), a contribuit hotărâtor cu ideea că acești sateliți pot fi relee ideale de telecomunicații. În onoarea activității sale, International Astronomical Union a recunoscut în mod oficial orbita geostaționară de deasupra Ecuatorului ca Orbită Clarke.
Între 1937 și 1945, Clarke a publicat câteva povestiri în publicații minore, dar debutul profesional s-a consemnat în 1946, textul „Loophole” apărând în revista Astounding Science Fiction. Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.
În 1956 a emigrat în Sri Lanka (pe atunci Ceylon), în special pentru a-și satisface pasiunea pentru scufundările subacvatice, și a locuit acolo până s-a stins din viață, în 2008. În 1998 a primit distincția de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, în anul 2000 regina i-a conferit titlul de Sir, iar în 2005 a căpătat cel mai important titlu civil din Sri Lanka: Sri Lankabhimanya.
A primit, de asemenea, Premiul UNESCO-Kalinga pentru popularizarea științei în 1961, a fost nominalizat la premiile Oscar în 1969 pentru scenariul filmului Odiseea spațială 2001, scris împreună cu Stanley Kubrick, și la Premiul Nobel pentru Pace, în 1994.
Premii și distincții SF: SFWA Grand Master, trei premii Hugo și Nebula, câte un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, International Fantasy, Jupiter, Geffen, precum și două premii Seiun.
Seria Odiseelor spațiale combină temele science-fiction cu meditația metafizică. Toate descriu zboruri spațiale în sistemul solar și întâlniri cu „monolitul negru”. Arthur C. Clarke a declarat inițial, în introducerea la 2001: Odiseea spațială, că nu este posibilă niciun fel de urmare și că nu are nici cea mai mică intenție de a scrie vreuna, dar descoperirile științifice din sistemul solar l-au făcut să se răzgândească.
Arthur C. Clarke (16 decembrie 1917 – 19 martie 2008), autor de science-fiction, inventator și futurolog britanic, rămas celebru pentru seria de romane SF Odiseea spațială. S-a născut în Minehead, Somerset, Anglia. După ce a absolvit gimnaziul și Huish’s Grammar School din Taunton, nu și-a putut permite să urmeze universitatea și s-a angajat ca auditor la secția de pensii a Ministerului Educației.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit în Royal Air Force ca instructor și tehnician radar, fiind trecut în rezervă cu gradul de locotenent. După război a absolvit King’s College London în matematică și fizică. Clarke a fost președintele Societății Interplanetare Britanice între anii 1946–1947, respectiv 1951–1953.
Deși nu a inițiat conceptul de sateliți geostaționari (în ciuda legendei care susține contrariul), a contribuit hotărâtor cu ideea că acești sateliți pot fi relee ideale de telecomunicații. În onoarea activității sale, International Astronomical Union a recunoscut în mod oficial orbita geostaționară de deasupra Ecuatorului ca Orbită Clarke.
Între 1937 și 1945, Clarke a publicat câteva povestiri în publicații minore, dar debutul profesional s-a consemnat în 1946, textul „Loophole” apărând în revista Astounding Science Fiction. Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.
În 1956 a emigrat în Sri Lanka (pe atunci Ceylon), în special pentru a-și satisface pasiunea pentru scufundările subacvatice, și a locuit acolo până s-a stins din viață, în 2008. În 1998 a primit distincția de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, în anul 2000 regina i-a conferit titlul de Sir, iar în 2005 a căpătat cel mai important titlu civil din Sri Lanka: Sri Lankabhimanya.
A primit, de asemenea, Premiul UNESCO-Kalinga pentru popularizarea științei în 1961, a fost nominalizat la premiile Oscar în 1969 pentru scenariul filmului Odiseea spațială 2001, scris împreună cu Stanley Kubrick, și la Premiul Nobel pentru Pace, în 1994.
Premii și distincții SF: SFWA Grand Master, trei premii Hugo și Nebula, câte un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, International Fantasy, Jupiter, Geffen, precum și două premii Seiun.
Seria Odiseelor spațiale combină temele science-fiction cu meditația metafizică. Toate descriu zboruri spațiale în sistemul solar și întâlniri cu „monolitul negru”. Arthur C. Clarke a declarat inițial, în introducerea la 2001: Odiseea spațială, că nu este posibilă niciun fel de urmare și că nu are nici cea mai mică intenție de a scrie vreuna, dar descoperirile științifice din sistemul solar l-au făcut să se răzgândească.
Login and Registration Form