Juan Carlos Onetti s-a nascut la 1 iulie 1909 in Montevideo, Uruguay. A abandonat studiile liceale, petrecandu-si primii douazeci de ani din viata in Uruguay, indeplinind diverse slujbe minore. In 1930 s-a mutat la Buenos Aires, unde a lucrat ca jurnalist si a publicat mai multe povestiri scurte la inceputul anilor ’30. In 1934 s-a intors la Montevideo, unde a scris pana in 1941 la revista Marcha. Juan Carlos Onetti a publicat primul sau roman in 1939, El pozo, intr-un tiraj de doar cinci sute de exemplare, aplaudat de critici ca primul roman modern sud-american si precursor al realismului magic. In 1941, a revenit la Buenos Aires, fiind editor pentru Agentia Reuters pana in 1955. La sfarsitul anului 1955, s-a intors la Montevideo, iar in 1957 a fost numit director al Bibliotecii Municipale, post pe care l-a ocupat pana la demisia sa din 1975. Dupa ce, in 1974, a fost inchis de regimul militar din Uruguay pentru sase luni in spitalul pentru bolnavi mintali Colonia Etchepare, Onetti s-a refugiat in Spania, la Madrid, unde a trait pana la moartea sa in 1994.De-a lungul carierei sale literare, Juan Carlos Oneti a fost recompensat cu numeroase premii si distinctii: Premiul National pentru Literatura (Uruguay, 1962), Premiul Fundatiei William Faulkner (1963), Premiul Casa de las Americas (Cuba, 1965), prestigiosul Premiu Cervantes (Spania, 1980), Premiul Criticii (Spania, 1980) si cu Premiul Mondello (Italia, 1980), iar in 1990 cu Premiul International al Uniunii Latine. Dintre lucrarile sale amintim: Viata scurta (1950 – Editura Nemira, 2006), Despartiri (1954 – Editura Nemira, 2006), Para una tumba sin nombre (1959), Santierul fantoma, Istoria cavalerului si a Fecioarei venite din Liliput cu burta la gura (1961 – Editura Nemira, 2006), Juntacadaveres (1965) sau .
