Radu Stanca (n. 5 martie 1920, Sebes — d. 26 decembrie 1962, Cluj) a fost un dramaturg, poet, eseist si regizor de teatru roman.
A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii Regele Ferdinand din Cluj in anul 1942.
In timpul razboiului s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat fiinta Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburatorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze traditia literaturii romane, dar a fost repede lichidat de prigoana comunista din anii 50. Membrii lui au fost denumiti ulterior de criticii si istoricii literari membrii generatiei pierdute.
A fost, pe rand, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetica a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alaturi de Stefan Augustin Doinas, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoitescu, Ion Desideriu Sarbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balota, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, s.a.
In poezie a teoretizat baladescul (in eseul Resurectia baladei (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social.
