Taina Sfinxului de pe Marte
Epuizat
10,57 lei
10,57 lei
Cel mai mic preț din ultimele 30 de zile a fost 10,57 lei
Transport Gratuit la peste 190,00 lei
Livrare internațională prin serviciul de curierat DHL
Plata în RATE -
vezi detalii aici
Paperback
184 pagini
Data apariției: 5 septembrie 2013
Taina Sfinxului de pe Marte
„Parte din motivele SF dezvoltate in acest volum sunt extrase din experienta paleoastronautica a genului, cum am vazut la Victor Kernbach si Mihu Dragomir. Omenirea straveche de pe planeta a cincea se autodistruge, globul explodeaza, producand centura ultramartiana de asteroizi. Supravietuitorii catastrofei intemeiaza, pe Pamant, Egiptul faraonic si Atlantida. Alta legenda exploateaza tema eroului civilizator.“
Mircea Oprita
„in Taina Sfinxului de pe Marte mitul si poezia sunt la ele acasa.“
Vladimir Colin
„Asemenea Sfinxului terestru, cel de pe Marte avea trup de leu si cap de om, insa nu era construit din piatra, ci parea turnat dintr-un material sau metal necunoscut, probabil foarte dur, inalterabil si lustruit ca oglinda, reflectand culorile din jur. La rasaritul si apusul soarelui se facea purpuriu ca discul solar; noaptea in schimb, sub razele palide ale lui Phoebos si Deimos, devenea argintiu-verzui si parea usor fosforescent. Cel mai mult ne-au intrigat insa ochii sai aurii, privind tinta spre rasarit. Aparatele noastre au stabilit ca, de fapt, ochii acestia erau ziua niste acumulatoare uriase de energie solara, iar noaptea, un fel de faruri puternice, inepuizabile, raspandind o lumina alba, discontinua.“
Viorica Huber
Mircea Oprita
„in Taina Sfinxului de pe Marte mitul si poezia sunt la ele acasa.“
Vladimir Colin
„Asemenea Sfinxului terestru, cel de pe Marte avea trup de leu si cap de om, insa nu era construit din piatra, ci parea turnat dintr-un material sau metal necunoscut, probabil foarte dur, inalterabil si lustruit ca oglinda, reflectand culorile din jur. La rasaritul si apusul soarelui se facea purpuriu ca discul solar; noaptea in schimb, sub razele palide ale lui Phoebos si Deimos, devenea argintiu-verzui si parea usor fosforescent. Cel mai mult ne-au intrigat insa ochii sai aurii, privind tinta spre rasarit. Aparatele noastre au stabilit ca, de fapt, ochii acestia erau ziua niste acumulatoare uriase de energie solara, iar noaptea, un fel de faruri puternice, inepuizabile, raspandind o lumina alba, discontinua.“
Viorica Huber
„Parte din motivele SF dezvoltate in acest volum sunt extrase din experienta paleoastronautica a genului, cum am vazut la Victor Kernbach si Mihu Dragomir. Omenirea straveche de pe planeta a cincea se autodistruge, globul explodeaza, producand centura ultramartiana de asteroizi. Supravietuitorii catastrofei intemeiaza, pe Pamant, Egiptul faraonic si Atlantida. Alta legenda exploateaza tema eroului civilizator.“Mircea Oprita„in Taina Sfinxului de pe Marte mitul si poezia sunt la ele acasa.“Vladimir Colin„Asemenea Sf...
„Parte din motivele SF dezvoltate in acest volum sunt extrase din experienta paleoastronautica a genului, cum am vazut la Victor Kernbach si Mihu Dragomir. Omenirea straveche de pe planeta a cincea se autodistruge, globul explodeaza, producand centura ultramartiana de asteroizi. Supravietuitorii catastrofei intemeiaza, pe Pamant, Egiptul faraonic si Atlantida. Alta legenda exploateaza tema eroului civilizator.“
Mircea Oprita
„in Taina Sfinxului de pe Marte mitul si poezia sunt la ele acasa.“
Vladimir Colin
„Asemenea Sfinxului terestru, cel de pe Marte avea trup de leu si cap de om, insa nu era construit din piatra, ci parea turnat dintr-un material sau metal necunoscut, probabil foarte dur, inalterabil si lustruit ca oglinda, reflectand culorile din jur. La rasaritul si apusul soarelui se facea purpuriu ca discul solar; noaptea in schimb, sub razele palide ale lui Phoebos si Deimos, devenea argintiu-verzui si parea usor fosforescent. Cel mai mult ne-au intrigat insa ochii sai aurii, privind tinta spre rasarit. Aparatele noastre au stabilit ca, de fapt, ochii acestia erau ziua niste acumulatoare uriase de energie solara, iar noaptea, un fel de faruri puternice, inepuizabile, raspandind o lumina alba, discontinua.“
Viorica Huber
Mircea Oprita
„in Taina Sfinxului de pe Marte mitul si poezia sunt la ele acasa.“
Vladimir Colin
„Asemenea Sfinxului terestru, cel de pe Marte avea trup de leu si cap de om, insa nu era construit din piatra, ci parea turnat dintr-un material sau metal necunoscut, probabil foarte dur, inalterabil si lustruit ca oglinda, reflectand culorile din jur. La rasaritul si apusul soarelui se facea purpuriu ca discul solar; noaptea in schimb, sub razele palide ale lui Phoebos si Deimos, devenea argintiu-verzui si parea usor fosforescent. Cel mai mult ne-au intrigat insa ochii sai aurii, privind tinta spre rasarit. Aparatele noastre au stabilit ca, de fapt, ochii acestia erau ziua niste acumulatoare uriase de energie solara, iar noaptea, un fel de faruri puternice, inepuizabile, raspandind o lumina alba, discontinua.“
Viorica Huber
| Data apariției | 5 septembrie 2013 |
|---|---|
| Autor | Viorica Huber |
| ISBN | 978-606-579-658-4 |
| Cod bară | 9786065796584 |
| Format | Paperback |
| Dimensiuni | 107 x 178 mm |
| Nr. pagini | 184 |
| Număr volume | 1 |
| Colecția | Nautilus |
| Editura | Nemira |
Viorica Huber
VIORICA HUBER (ROGOZ) s-a nascut la Timisoara pe 5 aprilie 1927. A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie în 1950, când deja debutase ca scriitoare cu volumul de povestiri Schite (1943). A lucrat ca asistent si lector la Universitatea din Bucuresti (1950–1957) si a fost cercetator la Institutul de Istorie Literara si Folclor al Academiei Române. A semnat numeroase scenarii de film pentru copii si piese de teatru radiofonic, premiate în tara si în strainatate. Scrierile literare din aceasta perioada au ca numitor comun interesul pentru basm si alte forme ale literaturii populare. În 1960 a publicat volumul Basme tiganesti, in terzis imediat dupa aparitie din cauza schimbarii politicii oficiale privind minoritatile. Cartea a fost reeditata abia în 1977 si a câstigat Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. În 1970 vazuse lumina tiparului romanul Vlad, fiul Dracului (devenit apoi Draculestii), oferind o imagine inedita a personalitatii lui Vlad Hepes. Din scrierile stiintifico-fantastice ale autoarei se remarca volumele Eu si batrânul lup de stele (1966), Taina Sfinxului de pe Marte (1967), Anotimpul sirenelor (1975) si Sa nu afle Aladin (1981), ultimul fiind premiat la Concursul European de Literatura pentru Copii, Padova, 1982, precum si de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti. În 1985 s-a stabilit în Germania, fiind urmata si de sotul sau, scriitorul Adrian Rogoz.
VIORICA HUBER (ROGOZ) s-a nascut la Timisoara pe 5 aprilie 1927. A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie în 1950, când deja debutase ca scriitoare cu volumul de povestiri Schite (1943). A lucrat ca asistent si lector la Universitatea din Bucuresti (1950–1957) si a fost cercetator la Institutul de Istorie Literara si Folclor al Academiei Române. A semnat numeroase scenarii de film pentru copii si piese de teatru radiofonic, premiate în tara si în strainatate. Scrierile literare din aceasta perioada au ca numitor comun interesul pentru basm si alte forme ale literaturii populare. În 1960 a publicat volumul Basme tiganesti, in terzis imediat dupa aparitie din cauza schimbarii politicii oficiale privind minoritatile. Cartea a fost reeditat...
VIORICA HUBER (ROGOZ) s-a nascut la Timisoara pe 5 aprilie 1927. A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie în 1950, când deja debutase ca scriitoare cu volumul de povestiri Schite (1943). A lucrat ca asistent si lector la Universitatea din Bucuresti (1950–1957) si a fost cercetator la Institutul de Istorie Literara si Folclor al Academiei Române. A semnat numeroase scenarii de film pentru copii si piese de teatru radiofonic, premiate în tara si în strainatate. Scrierile literare din aceasta perioada au ca numitor comun interesul pentru basm si alte forme ale literaturii populare. În 1960 a publicat volumul Basme tiganesti, in terzis imediat dupa aparitie din cauza schimbarii politicii oficiale privind minoritatile. Cartea a fost reeditata abia în 1977 si a câstigat Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. În 1970 vazuse lumina tiparului romanul Vlad, fiul Dracului (devenit apoi Draculestii), oferind o imagine inedita a personalitatii lui Vlad Hepes. Din scrierile stiintifico-fantastice ale autoarei se remarca volumele Eu si batrânul lup de stele (1966), Taina Sfinxului de pe Marte (1967), Anotimpul sirenelor (1975) si Sa nu afle Aladin (1981), ultimul fiind premiat la Concursul European de Literatura pentru Copii, Padova, 1982, precum si de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti. În 1985 s-a stabilit în Germania, fiind urmata si de sotul sau, scriitorul Adrian Rogoz.
Login and Registration Form