Bricabrac. De la coșmarul real la realismul magic
Epuizat
Transport Gratuit la peste 190,00 lei
Livrare internațională prin serviciul de curierat DHL
Plata în RATE -
vezi detalii aici
Hardcover
Bricabrac. De la coșmarul real la realismul magic
Volumul, declarat ”Cea mai buna carte straina” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franta in 2010 este o compozitie ”fara un proiect precis, obiecte fara nici o valoare, uzate si demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hartii, un razboi cu hartiile”, ce cuprinde confesiuni, pagini de jurnal de regie, cronici de teatru si film din presa internationala, o carte-spectacol pe scena careia se profileaza povestile marilor spectacole si filme ale regizorului Lucian Pintilie, precum istoria tumultuoasa a piesei Revizorul, Pescarusul, Reconstituirea, Salonul nr.6 si celelalte.
”Chiar daca intitulandu-si cartea Bricabrac, adica asumand dezordinea ca o regula de conduita, o permanenta forta de rezistenta si o aspiratie spre implinire confirma coerenta interna a unei opere, ca si a unui artist. Pintilie nicicand nu s-a tradat. Nici pe el, nici arta. Consecvent, le-a aparat! Fara a dispensa lectii programatice sau adopta profesii de credinta, Pintilie si-a construit opera pe un subteran, dar totodata secret soclu moral. Soclu neexpus complezent, dar soclu pe care aceste pagini ne invita sa-l discernem si sa-l regasim ca indispensabil regim de creatie si viata. Acesta-i pretul lecturii propuse de un om de teatru si film, care e totodata si un scriitor inspirat.”
George Banu
„N-am alte dovezi ca am trait. Restul...
– Sa nu mai spuneti asta niciodata, domnule Pintilie, e un mare pacat.
– Stiu. Restul e un bricabrac.
– Adica cum bricabrac?
– Adica un bricabrac, o carte fara un proiect precis, obiecte fara nicio valoare, uzate si demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hartii, un razboi cu hartiile.
– Adica?
– Adica eu am sentimentul ca ma mut. Intr-un alt spatiu. Nu pot inca sa-l definesc. E o noua locuinta. Toate amintirile striga dupa mine sa nu le uit.“
Volumul, declarat ”Cea mai buna carte straina” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franta in 2010 este o compozitie ”fara un proiect precis, obiecte fara nici o valoare, uzate si demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hartii, un razboi cu hartiile”, ce cuprinde confesiuni, pagini de jurnal de regie, cronici de teatru si film din presa internationala, o carte-spectacol pe scena careia se profileaza povestile marilor spectacole si filme ale regizorului Lucian Pintilie, precum istoria tumultuoasa a piesei Revizorul, Pescarusul, Reconstituirea, Salonul nr.6 si celelalte.
”Chiar daca intitulandu-si cartea Bricabrac, adica asumand dezordinea ca o regula de conduita, o permanenta forta de rezistenta si o aspiratie spre implinire confirma coerenta interna a unei opere, ca si a unui artist. Pintilie nicicand nu s-a tradat. Nici pe el, nici arta. Consecvent, le-a aparat! Fara a dispensa lectii programatice sau adopta profesii de credinta, Pintilie si-a construit opera pe un subteran, dar totodata secret soclu moral. Soclu neexpus complezent, dar soclu pe care aceste pagini ne invita sa-l discernem si sa-l regasim ca indispensabil regim de creatie si viata. Acesta-i pretul lecturii propuse de un om de teatru si film, care e totodata si un scriitor inspirat.”
George Banu
„N-am alte dovezi ca am trait. Restul...
– Sa nu mai spuneti asta niciodata, domnule Pintilie, e un mare pacat.
– Stiu. Restul e un bricabrac.
– Adica cum bricabrac?
– Adica un bricabrac, o carte fara un proiect precis, obiecte fara nicio valoare, uzate si demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hartii, un razboi cu hartiile.
– Adica?
– Adica eu am sentimentul ca ma mut. Intr-un alt spatiu. Nu pot inca sa-l definesc. E o noua locuinta. Toate amintirile striga dupa mine sa nu le uit.“
| Data apariției | 20 iunie 2017 |
|---|---|
| Autor | Lucian Pintilie |
| ISBN | 978-606-758-899-6 |
| Cod bară | 9786067588996 |
| Format | Hardcover |
| Dimensiuni | 130 x 200 mm |
| Nr. pagini | 808 |
| Număr volume | 1 |
| Colecția | Yorick |
| Editura | Nemira |
Lucian Pintilie
LUCIAN PINTILIE s-a nascut in 1933 la Tarutino, in Basarabia. Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucuresti, printre care Copiii soarelui (1961), Prostii sub clar de luna (1962), Cezar si Cleopatra (1963), Biedermann si incendiatorii (1964), Inima mea e pe inaltimi (1964), D’ale carnavalului (1966), Livada cu visini (1967), Revizorul (1972, spectacol interzis de cenzura dupa a treia reprezentatie), precum si doua filme de lung metraj: Duminica la ora 6 si Reconstituirea.
Interdictia de a mai lucra in Romania il determina sa se expatrieze in 1973. A continuat in strainatate seria spectacolelor de teatru montate pe cateva din scenele importante ale lumii: Théatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théatre de la Ville din Paris: Pescarusul (1975), Biedermann si incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea si Viitorul e in oua (1977), Cei din urma (1978), Trei surori (1979), Rata salbatica (1981), Azilul de noapte (1983), Arden din Kent (1984), Asta seara se improvizeaza (1987), Trebuie sa trecem prin nori (1988), Dansul mortii (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescarusul (1983), Tartuffe (1984), Rata salbatica (1988); Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rata salbatica (1986), Livada cu visini (1988). In paralel, a montat si spectacole de opera: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985); Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver). In 1973 a realizat la Televiziunea iugoslava filmul Salonul nr. 6 dupa nuvela omonima a lui Cehov. In 1979 a filmat in Romania De ce trag clopotele, Mitica? dupa un scenariu propriu pornind de la piesa D’ale carnavalului, film interzis vreme de zece ani.
Dupa 1990 se repatriaza si face o serie de filme in Romania: Balanta (1992), O vara de neuitat (1994), Prea tarziu (1996), Terminus Paradis (1998), Dupa-amiaza unui tortionar (2000), Niki Ardelean, colonel in rezerva (Niki et Flo) (2003), Tertium non datur (2006).
In 1990 a fost numit Director al Studioului de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii, pozitie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori romani.
In 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii.
LUCIAN PINTILIE s-a nascut in 1933 la Tarutino, in Basarabia. Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucuresti, printre care Copiii soarelui (1961), Prostii sub clar de luna (1962), Cezar si Cleopatra (1963), Biedermann si incendiatorii (1964), Inima mea e pe inaltimi (1964), D’ale carnavalului (1966), Livada cu visini (1967), Revizorul (1972, spectacol interzis de cenzura dupa a treia reprezentatie), precum si doua filme de lung metraj: Duminica la ora 6 si Reconstituirea.
Interdictia de a mai lucra in Romania il determina sa se expatrieze in 1973. A continuat in strainatate seria spectacolelor de teatru montate pe cateva din scenele importante ale lumii: Théatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théatre de la Ville din Paris: Pescarusul (1975), Biedermann si incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea si Viitorul e in oua (1977), Cei din urma (1978), Trei surori (1979), Rata salbatica (1981), Azilul de noapte (1983), Arden din Kent (1984), Asta seara se improvizeaza (1987), Trebuie sa trecem prin nori (1988), Dansul mortii (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescarusul (1983), Tartuffe (1984), Rata salbatica (1988); Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rata salbatica (1986), Livada cu visini (1988). In paralel, a montat si spectacole de opera: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985); Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver). In 1973 a realizat la Televiziunea iugoslava filmul Salonul nr. 6 dupa nuvela omonima a lui Cehov. In 1979 a filmat in Romania De ce trag clopotele, Mitica? dupa un scenariu propriu pornind de la piesa D’ale carnavalului, film interzis vreme de zece ani.
Dupa 1990 se repatriaza si face o serie de filme in Romania: Balanta (1992), O vara de neuitat (1994), Prea tarziu (1996), Terminus Paradis (1998), Dupa-amiaza unui tortionar (2000), Niki Ardelean, colonel in rezerva (Niki et Flo) (2003), Tertium non datur (2006).
In 1990 a fost numit Director al Studioului de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii, pozitie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori romani.
In 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii.
Login and Registration Form