Călătorie într-o fotografie

Volum nominalizat la Premiile Observator cultural, categoria „Memorii/Jurnal/Biografie”, ediția 2024.

16 interviuri • de la poveste la confesiune

Andrei Șerban

Svetlana Cârstean

Mircia Dumitrescu

Veronica D. Niculescu

Dan Grigore

Matei Vișniec

Olga Morărescu Mărginean

Mircea Cărtărescu

Bogdan Mirică

Filip Florian

Gabriela Adameșteanu

Mircea Dinescu

Monica Pillat

Răzvan Voiculescu

Ștefan Agopian

Marin Mălaicu-Hondrari

„Cartea de față e rezultatul unui pariu. E pariul unor întrebări

și răspunsuri care te deschid spre celălalt, care te deschid spre lume. Am oprit între copertele ei 16 interviuri: 16 moduri de a fi, 16 ferestre spre peisaje cu totul diferite, 16 călătorii pentru care nu aveți nevoie nici de bagaj, nici de bilet. Sunt 16 scriitori, muzicieni, regizori, plasticieni, alături de care am petrecut ore și care mi-au oferit fiecare o cheie spre părți mai puțin cunoscute din viețile lor.“
Dia Radu

„Convenția e simplă și totuși temerară: fiecare dintre cei intervievați se prezintă la întâlnire cu o fotografie. Lăsați clișeul să doarmă – imaginea nu face decât întâmplător cât o mie de cuvinte. În schimb, ea deschide ușa spre coridoarele luminate sau cufundate în (pen)umbră ale trecutului. Și dă prilejul unor sesiuni de debobinare sufletească deopotrivă delicate și intense, în care, culmea, catifeaua pare compatibilă cu șmirghelul, iar mătasea, cu bazaltul. E meritul Diei Radu că știe ce și cum să întrebe. Că își dă seama cât se poate întinde coarda. Și că are farmecul și naturalețea unui iscoditor nu doar pentru sine, ci mai ales pentru alții. Cartea aceasta de interviuri e alcătuită de un om curios, dar nu indiscret. Incitat, dar nu pisălog. Și, fapt decisiv, un om care știe că nu întrebarea e vedeta, ci răspunsul, împreună cu cel care-l furnizează.“
Radu Paraschivescu

„Dia Radu: «Aici, unde este atâta frumusețe, / încape și suferința mea multă», spui tu despre Spania în poemul Immigrant Song.

Marin Mălaicu-Hondrari: Ce știu azi e că, dacă uneori ajungem să negăm frumusețea lumii, e tocmai pentru că ne-o dorim prea tare și o vedem prea orbitor. E foarte greu să rămâi același om după ce lumina asta ți s-a dat și apoi ți s-a luat. Uneori, e nevoie de mult efort să mergi mai departe și să găsești un sens în tot ce faci. E nevoie de curaj să încerci din nou și să te arzi din nou, să regăsești lumina, știind totuși că iar ți se va lua. Dar efortul ăsta celebrează chiar viața. Nu știu cum sunt alții. Îmi place la nebunie muzica, îmi place dansul, mă uit la Pina Bausch extaziat. Pe mine însă literatura m-a salvat.“