Corp de piatră, corp de carne. Sculptură și teatru
Epuizat
Corp de piatră, corp de carne. Sculptură și teatru
Persistentă, o interogație străbate toate reformele teatrului modern. Ea privește relația dintre corpul pe scenă, corp de carne, și corpul sculptat, corp de piatră. Cartea de față analizează raportul teatrului cu sculptura, studiat pentru prima dată. Teatrul este astfel amplasat în centrul dialogului cu arta sculpturii, care mobilizează viziuni ale unor istorici de artă celebri, îndeosebi Winckelmann, sau ale unor artiști reputați precum Auguste Rodin, Antoine Bourdelle ori Alberto Giacometti. Studiul se bazează și pe gândirea unor mari oameni de teatru ca Gordon Craig sau Maurice Maeterlinck, Meyerhold, Grotowski, Barba ori Kantor. Monique Borie analizează jocurile materiei, precum și tensiunile dintre ce este viu și ce este inert, dintre mișcare și imobilitate, dintre viață și moarte. Autoarea se situează la intersecția dintre arte, descoperind felul în care corpul de piatră privește spre corpul de carne. Iar teatrul, el, artă a corpului de carne, privește spre corpul de piatră. Orizonturile lor de așteptare se înrudesc și comunică.
Persistentă, o interogație străbate toate reformele teatrului modern. Ea privește relația dintre corpul pe scenă, corp de carne, și corpul sculptat, corp de piatră. Cartea de față analizează raportul teatrului cu sculptura, studiat pentru prima dată. Teatrul este astfel amplasat în centrul dialogului cu arta sculpturii, care mobilizează viziuni ale unor istorici de artă celebri, îndeosebi Winckelmann, sau ale unor artiști reputați precum Auguste Rodin, Antoine Bourdelle ori Alberto Giacometti. Studiul se bazează și pe gândirea unor mari oameni de teatru ca Gordon Craig sau Maurice Maeterlinck, Meyerhold, Grotowski, Barba ori Kantor. Monique Borie analizează jocurile materiei, precum și tensiunile dintre ce este viu și ce este inert, dintre mișcare și imobilitate, dintre viață și moarte. Autoarea se situează la intersecția dintre arte, descoperind felul în care corpul de piatră privește spre corpul de carne. Iar teatrul, el, artă a corpului de carne, privește spre corpul de piatră. Orizonturile lor de așteptare se înrudesc și comunică.
| Data apariției | 10 iunie 2019 |
|---|---|
| Autor | Monique Borie |
| Titlu original | Corps de pierre, corps de chair |
| ISBN | 978-606-43-0542-8 |
| Cod bară | 9786064305428 |
| Traducător | Mihaela Stan |
| Format | Paperback |
| Dimensiuni | 130 x 200 mm |
| Nr. pagini | 200 |
| Număr volume | 1 |
| Colecția | Yorick |
| Editura | Nemira |
Monique Borie
După ce a studiat literatura clasică, MONIQUE BORIE s-a consacrat teatrului modern din perspectiva antropologiei. Ca profesor la Institutul de Studii Teatrale de la Universitatea Sorbonne Nouvelle Paris, ea a deschis orizonturi de cercetare inedite spre teatru ca magie și spre relația lui cu artele, îndeosebi artele plastice. A propus o nouă abordare a operei lui Antonin Artaud, căreia i-a consacrat volumul Antonin Artaud, le théâtre et le retour aux sources: une approche anthropologique (Gallimard, 1989), tradusă în limba română la Polirom. A scris, de asemenea, eseul care a marcat gândirea teatrală europeană Le fantôme ou le théâtre qui doute (Actes Sud, 1997), tipărită în România de aceeași editură. A publicat un eseu despre Maurice Maeterlinck (Ides et calendes, 2018) și pregătește o antologie de texte alese despre teatru din opera lui Antonin Artaud (Les Solitaires intempestifs).
După ce a studiat literatura clasică, MONIQUE BORIE s-a consacrat teatrului modern din perspectiva antropologiei. Ca profesor la Institutul de Studii Teatrale de la Universitatea Sorbonne Nouvelle Paris, ea a deschis orizonturi de cercetare inedite spre teatru ca magie și spre relația lui cu artele, îndeosebi artele plastice. A propus o nouă abordare a operei lui Antonin Artaud, căreia i-a consacrat volumul Antonin Artaud, le théâtre et le retour aux sources: une approche anthropologique (Gallimard, 1989), tradusă în limba română la Polirom. A scris, de asemenea, eseul care a marcat gândirea teatrală europeană Le fantôme ou le théâtre qui doute (Actes Sud, 1997), tipărită în România de aceeași editură. A publicat un eseu despre Maurice Maeterlinck (Ides et calendes, 2018) și pregătește o antologie de texte alese despre teatru din opera lui Antonin Artaud (Les Solitaires intempestifs).
Login and Registration Form