Munca actorului cu sine însuși, vol. 1

KONSTANTIN SERGHEEVICI STANISLAVSKI (1863–1938), unul dintre cei mai importanti creatori si teoreticieni din istoria teatrului modern, s-a nascut la Moscova, într-o familie înstarita. Înca din copilarie a avut acces la educatie si la cultura înalta si tot atunci au aparut si primele semne ale atractiei exercitate de teatru. Tânarul, care avea sa creeze o pedagogie sistematica, bazata pe principii ale unei stiinte a actoriei, a debutat mai întâi pe scena, ca actor, fara sa fi urmat o institutie de specialitate. La 25 de ani, când era deja un artist amator cunoscut, Stanislavski a întemeiat Societatea de Arta si Literatura. Atunci avea sa joace în productiile noii institutii si sa faca primele experimente ca regizor. În 1897, i s-a alaturat lui A.P. Cehov, care milita pentru un teatru popular, initiativa pe care avea s-o concretizeze chiar în 1897, împreuna cu Vladimir Nemirovici-Dancenko. Alaturi de acesta din urma, Stanislavski a înfiintat Teatrul de Arta din Moscova. Primul spectacol, sub auspiciile caruia avea sa-si câstige notorietatea noua institutie, a fost Pescarusul de A.P. Cehov, jucat în premiera, în prezenta autorului, si regizat de Stanislavski si Nemirovici-Dancenko. Teatrul avea sa devina cunoscut în lumea întreaga, iar Stanislavski, sa-si desavârseasca arta si sa devina un pedagog fara rival. Pledând pentru adevarul reactiilor umane în teatru si împotriva patetismului, Stanislavski a elaborat o tehnica noua de joc, precum si un set de principii, procedee si exercitii. Ele formeaza „sistemul“ lui Stanislavski. Teoria este expusa în lucrarea Munca actorului cu sine însusi, al carei prim volum a aparut în 1938, la scurta vreme dupa moartea autorului. Partea a doua a lucrarii a ramas neterminata, autorul stingându-se din viata în urma unui atac de cord pe 7 august 1938.