Vaslav Fomici Nijinski (1890–1950), unul dintre cei importanti artisti din secolul XX, a fost vedeta a Baletelor ruse (1908–1913 si 1916–1917) si unul dintre cei mai mari dansatori ai epocii sale. A revolutionat formele baletului clasic prin mijloace de expresie neconventionale. Creatii remarcabile, prin tehnica sariturilor si forta expresiva (Silphide, Cleopatra, Seherezada, Dupa-amiaza unui faun etc.). Fiul a doi dansatori polonezi, a studiat dansul de mic, iar la optsprezece ani deja avea roluri principale in trupa de la Mariinsky Teatr. Intalnirea de la Paris cu Serghei Diaghilev, mare promotor al artei ruse, a insemnat enorm pentru cariera sa. In capitala Frantei a avut succese uriase, in perioada in care Baletele ruse infiintate de Diaghilev, de-acum protectorul sau, erau din ce in ce mai cunoscute. La Mariinsky, a inceput sa semneze coregrafii de spectacol, propunand miscari revolutionare. Sub semnul angoasei, existenta sa a stat tot timpul si sub semnul lui Diaghilev, maestrul de care ucenicul a incercat de mai multe ori sa fuga si sa-si formeze propria trupa, ceea ce nu a reusit insa. In Primul Razboi Mondial, Nijinski, cetatean rus, a fost convocat in Ungaria, dar Diaghilev i-a aranjat un turneu in America si asa a putut scapa. Atunci au aparut, spun martorii din epoca, primele semne de dementia praecox. In 1919 a avut o cadere nervoasa si cariera sa a luat sfarsit. A fost diagnosticat cu schizofrenie si dus la un sanatoriu din Elvetia. A murit pe 8 aprilie 1950 intr-o clinica de la Londra, unde a fost inmormantat. Dupa aceea ramasitele sale au fost stramutate la cimitirul din Montmartre, Paris. Jurnalul sau a fost scris in cele sase saptamani petrecute la sanatoriul din Elvetia, inainte ca diagnosticul sa-l condamne pe veci la izolare.
