Fizica dragostei. Eseu asupra instinctului sexual

Nascut la Bozoches-en-Houlme pe patru april 1858, sub domnia lui Napoleon al III-lea, auctorul nostru se va fi stins din viata, în Paris, la 17 septembrie 1915. Se tragea dintr-o familie de mici nobili si mesteri tipografi ai veacului al saptesprezecelea. Studiile medii si le face la Countances, iar pe cele superioare la Caen. Din 1894 se stabileste în capitala Hexagoneriei si îsi gaseste deîndata slujba la Biblioteca Nationala. E însa nevoit sa o paraseasca în 1891, dupa ce scrie un articol, considerat scandalos de mediile nationaliste, despre «jucareaua patriotistica», articol publicat în Mercure de France, revista printre ai carei fondatori se numara în 1890. La vârsta de douazeci si sase de ani e atins de un lupulus facial, ce-l sileste sa-si petreaca zilele izolat, adica la domiciliu, pâna la finea existentei. Drept care, se întelege, viata sa îi confundabila cu opera, multipla. Om cu gust, amant al curiozitatilor, cu o puternica înclinatie pentru erotism,  va fi fost mai întâi poet, romancier + dramaturg. Productele sale poetice cuprind tomurile Les Oraisons mauvaises (1900), Simone (1901), Les Divertissements (1912). Dintre romane merita convocate Merlette (1886), Une nuit au Luxembourg (1906) si Le coeur virginal. Teatrul sau cuprinde niste poeme dramatice în proza precum Lilith (1892) si Théodat (1893). Nu trebuie uitate nici ale sale contributii la afirmarea simbolismului, portretele, glosele si documentele despre scriitorii miscarii în cestiune, adunate în volumele: Proses moroses (1894), Histoires magiques (1894), Le P?lerin du silence (1896) ori Le Livre des Masques (1896-1898). Dar De Gourmont ramâne înainte de toate un încântator eseist cu: Le Latin mystique (1892), L’Esthétique de la langue française (1899), La Culture des idées (1900), Le Probl?me du style (1902), Le chemin de velours (1902), La Physique de l’amour (1903), Les Promenades Littéraires (1901-1913), Les Promenades philosophiques (1911), etc. Avu si activitate epistolara intensa. A se vedea numai cât de apetisante sunt pentru esteti sau erotologi, Les Lettres d’un Satyre (1913), Les lettres ? Sixtine (1921) si Les Lettres ? l’Amazone.Alumn al lui Epicure, Bayle, Renan si Nietzsche, auctorul nostru nu crede, da, decât în adevarurile partiale. Pesimismul, ca si gustul pentru anarhism, îl incita sa atace orice idee prin latura ei cea mai singulara. Ades îsi abandoneaza firul principal si, ispitit de Duduia Eruditie, rataceste printre amanunte. I se datoreaza totusi multe descoperiri în domeniul criticii literare ori în cel al esteticii. E, bunaoara, printre primii care s-au pronuntat favorabil, în Cartea mastilor, despre scriitura lautréamontiana.Întemeietor, colaborator si regent al faimosului Mercure de France, fu poate cel mai prestigios critic al grupului simbolist. La editura acelei reviste îsi va fi publicat si majoritatea cartilor. Exegetul sau cel mai competinte în spatiul moldovalah ramâne, pâna la noi ordine, Alexandru George, carele a transpus si prefatat o culegere de texte gourmontiene în 1975, la Editura Univers, în colectia «Eseuri», sub intitulanta Eseuri.Roland Purnal